“Avand radacina si temelia pusa in dragoste, sa puteti pricepe impreuna cu toti sfintii, care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea; si sa cunoasteti dragostea lui Cristos care intrece orice cunostinta, ca sa ajungeti plini de toata plinatatea lui Dumnezeu.” [Efeseni 3: 17b-19]
De multi ani, calitatile mele preferate la Dumnezeu sunt intelepciunea si bunatatea. Anul acesta, chiar in pragul zilei mele, mi-am dat seama ca am cam neglijat si ignorat dragostea Lui. El se defineste ca Dragoste. Iar daca vreau sa ajung plina de plinatatea Lui, trebuie sa ma intorc la dragostea Lui.
Ti se pare un subiect prafuit? Niste cunostinte si-au pierdut credinta in Dumnezeu pentru ca nu mai vad dragostea Lui. Intrebarea lor este “Daca Dumnezeu e dragoste, de ce…?”
Nu stiu de ce ingaduie Dumnezeu atatea lucruri, dar stiu sigur ca e Dragoste. Vad dragostea Lui in rasaritul si apusul soarelui si al lunii, in norii care vin si pleaca in atatea culori sau din contra de un gri monoton, in porumbeii care vin pe terasa mea, dar si in ciorile care zboara deasupra orasului, in mama care nu e perfecta, in fratele guraliv, in copilul care inca nu vorbeste, in accidentul de masina al surorii mele, in entorsa prietenei mele, in mutenia amicului. Vad dragostea lui Dumnezeu in mine insami. Si vad dragostea Lui in mantuirea pe care ne-a oferit-o si ne-a ofera pana vom ajunge la El.
Nu neglija Dragostea!
Daniela
Postări
