„Dar Dumnezeu scapa pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, si prin suferinta il instiinteaza. Si pe tine te va scoate din stramtorare, ca sa te puna la loc larg, in slobozenie deplina, si masa ta va fi incarcata cu bucate gustoase.” [Iov 36:15-16]
Dumnezeu ma iubeste atat de mult, incat m-a trecut prin incercari pentru a ma invata diverse lucruri. Nu m-a lasat singura in acele clipe, ci tinandu-ma de mana sau purtandu-ma pe brate, mi-a „predat” lectii, astfel incat sa ma formeze ca si copil al Sau. Cu siguranta, daca nu ar fi fost EL in preajma mea si daca nu m-ar fi inconjurat cu dragostea Lui, fiinta-mi slaba ar fi ramas in cea mai adanca prapastie...
Ganduri urate imi bantuiau mintea: „daca Domnul tau te iubeste, de ce te lasa sa fii asa aspru ranita?”, „daca a promis ca EL e cu tine mereu, de ce nu te apara de lovituri?”, si cred ca stii si tu cate astfel de intrebari apar si nu-ti dau pace, cufundandu-te cat mai tare in confuzie, insingurare, manie, mahnire sau tristete. Si cu cat te lasi mai mult doborat, cu atat tot ce te inconjoara devine mai insuportabil, dureros, de neinteles.
In aceste momente, ceva imi amintea ca EL ESTE CU MINE. Dumnezeu vrea sa-si arate puterea, dragostea si maretia prin toate acele intamplari. Nu inseamna ca nu ma iubeste, nu inseamna ca nu e langa mine, nu inseamna ca se joaca. Pur si simplu, doreste sa ma modeleze dupa Voia Lui si sa-mi intareasca credinta in El.
E asa mare bucurie cand trecand prin suferinta, reusesti, intr-un final, sa te bucuri de ea pentru ca Dumnezeu e atat de aproape, gata sa te umple cu fericire si pace!
Diana T.
Postări
