Si au zis unul către altul: "Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, si ne deschidea Scripturile?" [Luca 24:32]
Apostolul Luca relateaza cum pe drumul celor 2 ucenici de la Ierusalim la un sat numit Emaus, drum de aproximativ 10 km, Isus se alatura celor doi si ii intreba despre ce discuta, ''ochii acestor 2 ucenici erau impiedicati sa-L cunoasca'' ,dar ucenicii mirati de faptul ca El nu cunostea despre faptul ca in urma cu 3 zile a avut loc rastignirea Lui Isus Nazariteanul relatat de ucenicii ca fiind ''un prooroc puternic in cuvinte si in fapte, inaintea lui Dumnezeu si intregului norod''. Ei erau deznadajduiti deoarece ei credeau ca Isus ''va rascumpara pe Israel'' dar trecusera deja 3 zile de la rastignirea Lui. Drept raspuns Isus ii numeste nepriceputi si zabavnici cu inima deoarece conform Scripturilor ''Hristosul trebuia sa sufere aceste lucruri ca sa intre in Slava Sa''. Pe traseul lor Isus a continuat sa le talcuiasca incepand de la Moise din Scripturi ce era cu privire la El. Cand a sosit momentul ca Isus sa se desparta de cei 2 ucenici, acestia din urma au staruit ca, Hristos sa ramana la cina la ei caci este spre seara, si ziua aproape a trecut. Dupa ce Mantuitorul a frant painea si a binecuvantat-o, ucenicii au avut atunci capacitatea de a-L recunoaste pe Hristos, moment in care Acesta S-a facut nevazut din fata lor.
In concluzie cu privire la viata noastra referitor la aceasta intamplare relatata in Scriptura se poate spune ca in ciuda faptului ca avem incertitudini personale si sunt momente cand am dori sa fie totul clar si cert, Domnul lucreaza in viata noastra si inrederea noastra trebuie sa fie NECLINTITA in Cuvant si ceea ce este cu privire la EL.
Corneliu,Constanta
AMR: 4 MEDITATII
Postări
