AMINTESTE-TI ZILNIC

"Adu-le aminte să fie supusi stăpânirilor si dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun, să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătati, plini de blândete fată de toti oamenii.” [Tit 3:1]

Crestinii care apartin Bisericii lui Hristos trebuie să fie gata să facă orice lucru bun, să fie cei dintâi în fapte bune si să fie roditori, fiindcă faptele bune sunt o dovadă a mântuirii lor, sunt faptele pocăintei, despre care vorbea si Ioan Botezătorul.

De aceea scria aceste cuvinte Pavel, fiindcă el stia că în vremurile din urmă satan îi va amăgi chiar si pe crestini, făcându-i să vorbească împotriva sistemului politic, împotriva guvernărilor, împotriva sefilor, nemultumiti fiind de sarcinile lor de serviciu, de salariu, de nedreptăti, etc.

Însă, un copil de Dumnezeu nu va face niciodată ceea ce fac colegii lui necrestini, stiind că Tatăl Ceresc îi va purta de grijă, indiferent de vremurile care vor veni si indiferent de cât de mare va fi urgia zilelor din urmă.
Însă, orice credincios trebuie să respecte legile tării în care trăieste si să păzească Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu , atunci vine în contradictie cu datoria lui de cetătean si îi este periclitată relatia lui cu Dumnezeu.
De acea Pavel scrie că un copil de Dumnezeu “nu trebuie să vorbească de rău pe nimeni”, referindu-se aici la stăpânire, fiindcă altfel ar trăi si el asa cum trăiesc cei din lume. Mi s-a întâmplat si mie ca satan să mă ispitească, dorind să vorbesc de rău stăpânirile puse peste mine, dar Domnul Dumnezeu m-a făcut să înteleg că eu trăiesc sub lupa Lui si înaintea Lui aveam să dau socoteală de tot ceea ce făceam, rosteam si gândeam…

Astfel că Domnul mi-a vorbit printr-un text, în care am citit despre un angajator care căuta angajati si tot ce-l interesa era abilitatea angajatilor de a asculta de sef, cercetând până la ce nivel avea să urce răbdarea lor.

Asa că în ziua în care-i angaja, stabileau împreună salariul pentru ziua de lucru, urmând ca angajatul să umple cu apă un butoi spart, în fiecare zi. Dacă la început cel angajat lucra potrivit conditiilor acceptate, cu vremea, însă, i se părea în zadar ceea ce lucra, si apoi comenta împotriva sefului si sarcinilor primite, se răzvrătea si pleca.

Dar printre ei a fost un om, care cu bucurie umplea găleată după găleată si o vărsa apoi în butoiul acela, si pacea lui nicicum nu-i dispărea din inimă, având suficientă răbdare de a lucra zilnic în conditiile acelea.

Şeful lui a devenit mirat de atitudinea omului aceluia si l-a întrebat de ce nu este si el deranjat de lucrul lui, asa cum au fost deranjati colegii lui… Şi omul lui Dumnezeu i-a raspuns că el este dator să-si facă cu bucurie slujba pentru care este plătit, iar de risipa aceea nu avea să răspundă el, ci seful lui, iar dacă pe stăpân nu-l supăra că apa era irosită, pe el nici atât, fiindcă el făcea cu credinciosie ceea ce i se ceruse să facă...

Multi comentează încă sarcinile lor de lucru, însă a face ce ti s-a cerut, aceasta înseamnă supunere fată de stăpânire, si fiecare dintre noi trecem prin teste în viată, ca să se vadă clar dacă trăim sau nu trăim în neprihănire, fiindcă ochii Celui ce ne este Stăpân sunt totdeauna îndreptati asupra noastră.
De aceea Pavel îi spune lui Tit: „adu-le aminte!”, stiind că există pericolul ca repede să uităm, si sa nu facem fapte vrednice de pocăinta noastră, asa că e vremea sa evităm lucrurile care se cer evitate si care nu ne aduc folos si să nu mai murmurăm împotriva stăpânilor.

Dar cine nu trăieste Adevărul, asa cum este El scris, este “de la sine osândit” – adică se condamnă singur prin ceea ce a făcut si a rostit, el neputând fi o mărturie bună pe pământ.

Cristina