“Prea iubitilor, daca
astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie sa ne iubim si noi unii pe altii” [1
Ioan 4:11]
În arhivele SUA este
consemnata interventia a doua femei din Tennessee, care au venit la
presedintele Abraham Lincoln, la sfarsitul razboiului civil, cerandu-i sa-i
elibereze pe sotii lor ce erau tinuti ca prizionieri de razboi pe o insula.
Auzindu-le cererea,
presedintele a amanat raspunsul pentru ziua de vineri. Cand acestea au revenit,
presedintele le-a amanat pentru sambata. La fiecare dintre aceste interviuri,
una dintre aceste sotii i-a spus lui Lincoln, ca sotul ei este un om religios.
Dupa interviul de sambata
presedintele, a ordonat eliberarea prizionierilor. Apoi s-a întors spre acea
sotie si i-a zis: „Ai spus ca sotul tau este un om religios? Sa-i spui atunci
cand îl vei întalni ca eu nu sunt un judecator al religiilor. Dar în opinia mea,
oricare ar fi acea religie care-i îndeamna pe urmasii acesteia sa se rascoale
împotriva propriului guvern, nu este religia pe care oamenii pot conta ca-i va
duce în cer!”
Eu cred ca în urma
acestei declaratii Lincoln a dovedit ca este si un bun judecator al religiilor.
Orice religie care spune ca poti ura, poti exploata sau necinsti o persoana,
dupa rasa nationalitate sau denominatie; nu este religia care sa îndrume pasii
oamenilor spre cer!
Este asa de usor sa
uiti sa iubesti pe Dumnezeu si sa-ti iubesti aproapele; pentru ca dragostea
pentru Dumnezeu si dragostea pentru aproapele este una!
Anonim
Postări
