Predicatorul Dr. Lyman
Beecher trebuia sa tina locul unui preot de la tara intr-o zi friguroasa de
iarna. Era multa zapada si reusi cu greu sa ajunga in acel sat. datorita vremii
nefavorabile, biserica era goala; un singur om tanar sedea pe o banca. Dr.
Beecher s-a gandit ca ar putea renunta la tinerea predicii datorita numarului
atat de mic de vizitatori, dar apoi isi dadu seama ca nu are voie sa faca asa
ceva. Astfel incepu cu inima deznadajduita si nu lasa nimic din slujba: nu
scurta nici cantarea, nici predica. Dupa ce incheie totul, cobori in graba
scarile amvonului pentru a schimba cateva cuvinte cu singurul ascultator, dar
acesta disparuse.
Dupa aproximativ 20 de ani, Beecher sosi cu
trenul intr-un sat unde un domn i se adresa si il saluta chiar cu numele. “Dar
nu va cunosc”, spuse Beecher strainului. “Probabil”, replica acesta, dar odata
am fost impreuna intr-o casa in timpul unei zile friguroase de iarna.” – “Cand
a fost aceasta?” intreaba Beecher. “Nu va aduceti aminte ca in urma cu 20 de
ani ati predicat unui singur om?” – “Ba da”, exclama Beecher surprins, “iar
daca dumneavoastra suntei acel om, sa stiti ca atunci am dorit mult sa va
salut.” – “Da, eu sunt acel om, iar acea predica m-a condus la Mantuitorul si
intre timp, prin harul lui Dumnezeu, am putut conduce si eu pe altii la Domnul
Isus.”