CREDINTA SAU FAPTELE?

“Pentru ca noi credem caa omul este socotit neprihanit prein credinta, fara faptele Legii.” “ Tot asa si credinta, daca n-are fapte, este moarta in ea insasi.” [Iacov 2,17]

Avem in fata noastra o contradictie? Prin ce poate pacatosul sa fie justificat in Fata lui Dumnezeu: prin credinta in Christos sau prin propriile fapte bune?

Cu siguranta, propriile fapte bune nu ne poate salva de judecata lui Dumnezeu. Aceasta justificare are loc numai prin credinta in Domnul Isus.

Cand cineva este justificat prin credinta in Christos, Dumnezeu asteapta sa vada si fapte bune. Aceste fapte bune le face un credincios fiindca este iertat prin jertfa de la cruce si nu ca sa fie iertat. Faptele credinciosului sunt roadele vietii vesnice pe care a primit-o cand a crezut in Christos. Acest adevar il subliniaza Iacov cand vorbeste despre credinta fara fapte.

Credinta in Christos este o justificare in Fata lui Dumnezeu: “Deci, fiindca suntem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Christos”(Romani 5:1). Justificarea credintei noastre in fata oamenilor are loc prin fapte: “… pentru ca cei ce au crezut in Dumnezeu, sa caute sa fie cei dintai in fapte bune. Iata ce este bine si de folos pentru oameni!”