Vecinii Popescu si Ionescu
se certau mereu si traiau in dusmanie. Cand a auzit Evanghelia si-a verificat
viata de pana atunci si a recunoscut ca a gresit in mod deosebit fata de
vecinul sau. Dupa ce s-a smerit inaintea lui Dumnezeu, a simtit ca trebuie sa
se impace si cu dusmanul sau. Cu inima batandu-I tare s-a dus la vecinul sau si
i-a spus: “Vin pentru a va cere iertare.” Vecinul Ionescu, neprietenos, a
raspuns: “Nu va iert.” – “Eu sunt decis,” a replicat Popescu, “sa traiesc
altfel in viitor, pentru ca amandoi va trebui in curand sa dam socoteala in
fata scaunului de judecata al lui Dumnezeu.
Vazand comportamentul
domnului Popescu, familia Ionescu a ramas foarte surprinsa. Dupa un timp,
domnul Ionescu a ramas foarte surprinsa. Dupa un timp, domnul Ionescu si-a
spus: “Daca Evanghelia poate schimba in asa fel un om, trebuie sa fie ceva in
ea.” Apoi s-a gandit la cuvintele vecinului cu privire la scaunul de judecata
al lui Dumnezeu. Pana la urma s-a vazut ca pacatos inaintea lui Dumnezeu si i-a
recunoscut Lui vina. Apoi s-a dus la vecinul sau, care l-a primit prietenos: “Dumneavoastra
ati venit la mine, dar simt ca eu am actionat mult mai rau decat dumneavoastra.”
Rezultatul a fost ca cei doi dusmani de odinioara si-au intins mana impacarii
si au cerut impreuna lui Dumnezeu sa-I ajute sa aiba o noua relatie unul cu
altul. De atunci au trait ca adevarati crestini si buni vecini.
Postări
