Intr-o
poveste veche se spune ca erau doi frati, unul sarac, altul bogat si zgarcit. Saracul
se duse la fratele sau instarit ca sa lucreze sis a capete un ban. Acesta il
primi sa-i slujeasca in casa si la masa, punandu-l la munci grele. Vataful avea
voie sa se poarte urat cu fratele cel sarac. Dupa un timp, saracul nu mai
suporta tratamentul de la casa fratelui sau si pleca in lume. Dupa multa
umblare gasi o comoara ascunsa de niste hoti si astfel devein mai bogat decat
fratele sau. Acesta, afland secretul imbogatirii fratelui sau, porni si el in
cautarea unei comori, dar hotii il prinsera si il omorara.
Sarmanii bogati
muritori! O, de-ati fi cunoscut cuvintele inteleptului Solomon, care zicea: “Cine
iubeste argintul, nu se satura niciodata de argint, si cine iubeste bogatia
multa, nu trage folos din ea. Si aceasta este o desertaciune.” Amandoi bogatii
au plecat din lume cu mainile goale. Sa ne gandim la cat de trecatoare sunt
lucrurile pamantesti. Tot ce dobandim in viata noastra are valoare momentana,
dar pentru vesnicie nu are nici o valoare. Singurul lucru, pe care putem sa-l
luam cu noi, sunt pacatele noastre, daca nu au fost iertate. Fericit este cel
care a fost iertat prin credinta in Mantuitorul! El detine adevaratele bogatii
in cer, unde nu le fura hotii.
Postări
