PLEAVA

“…Isi va strange graul in granar; dar pleava o va arde intr-un foc care nu se stinge.” [Matei 3:12]

        Un ucenic tamplar a parasit patria sa. Mama sa l-a rugat la despartire sa frecventeze biserica oriunde ar locui. Ea i-a dat si un pliant care vorbea despre pleava si grau. Baiatul a recunoscut ca apartine de pleava. Cand a sosit in primul loc de ucenicie, i-a istorisit mesterului sau despre nelinistea produsa de citirea acelui pliant. Acesta l-a sfatuit sa nu-l mai citeasca. A facut asa, dar cat de mult s-a speriat cand la prima frecventare a unei biserici a auzit tocmai o predica despre acelasi text. Apoi a plecat in alta localitate, unde in prima duminica a auzit predicandu-se iarasi despre pleava si grau. Nelinistea sa a crescut si mai mult. In alta localitate in care si-a desfasurat activitatea, a auzit din nou citindu-se textul din Matei 3. A fost adanc miscat, dar a reusit sa indeparteze acest gand din constiinta sa dedandu-se placerilor. Cand a izbucnit razboiul, s-a inrolat ca soldat. Intr-o zi, regimentul sau a participat la o slujba religioasa. Predicatorul acela a citit textul in care este vorba despre grau si pleava. Atunci n-a mai putut sa se opuna Domnului, care il cauta de mult timp. El a cazut inaintea lui Dumnezeu fiind constient de vinovatia sa, a recunoscut intreaga sa viata si a gasit iertarea si pacea.