„Proorocul Elisei a chemat pe unul din fiii proorocilor, si i-a zis: "Încinge-ti mijlocul, ia cu tine sticluta aceasta cu untdelemn, si du-te la Ramot în Galaad. Când vei ajunge acolo, să cauti să vezi pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimsi. Să te duci să-l ridici din mijlocul fratilor săi, si să-l aduci într-o odaie deoparte. Să iei sticluta cu untdelemn, să-l torni pe capul lui, si să zici: "Asa zice Domnul: "Te ung împărat al lui Israel!" Apoi să deschizi usa, si să fugi fără să te opresti." [2 Împărati 9:1-3]
Chiar că a stârnit râsul multora, tânărul profet nu se rusinează să fugă, el primind de la Elisei indicatii clare si precise despre misiunea aceea, dorind ca totul să meargă bine, si misiunea să fie îndeplinită. Se pare că nu era prea complicat ce avea de făcut tânărul acesta, primind indicații normale: să-l ia separat pe Iehu, să scoată sticluța cu ulei, să i-o toarne pe cap, să-i spună că el era regele lui Israel si apoi s-o rupă la fugă… însă tocmai fuga aceasta este neînțeleasă si sună chiar comic pentru un brav profet…
Da, poate că pentru noi sună comic astăzi, dar dacă Elisei îi spusese să nu vorbească decât ce i s-a spus, să nu facă decât ceea ce i s-a indicat ... si apoi să fugă mâncând pământul, atunci tânărul profet dorea să asculte de Elisei, indiferent că si lui i s-ar fi părut ciudat acel comportament. Cred că una din abilitătile acestor fii de profeti, sau tineri profeti era „fuga”, ei fugeau de tot ce se părea rău, dar astăzi nici crestinii si nici fiii lor nu mai fug, nici măcar de lucrurile care sunt rele cu adevărat, ce să mai zic de cele care ar părea a fi rele…
M-am tot gândit la profetul acesta si la cum reacționez eu când vine la mine cineva, să-mi spună un mesaj din partea Domnului ... uneori îl cred, privind la rodul vietii acelui profet, la exteriorul lui, la privirea lui, la strălucirea fetei lui, dar alteori fug de cei ce-si zic profeti, pentru că astăzi sunt tot mai multi, gen mama omida, condusi de un duh de ghicire si nu de Duhul Sfânt, iar pentru că duhul de ghicire nu produce sfintirea în viata acelui profet, de aceea resping cuvântul unor astfel de crestini, indiferent cum s-ar numi ei, chiar că se laudă cu darul lor de a profeti, însă prin ceea ce ei trăiesc zilnic, ei sunt pietre de poticnire în calea multora.
Mai mult de atât, Domnul Isus stie că eu vreau să Îl aud si că-mi doresc să-mi vorbească personal, româneste, si să nu-mi trimită astfel de profeti, care mai rău mi-ar provoca confuzie decât liniste si cărora mai degrabă le-as vorbi despre sfintirea vietii lor decât să mă las convinsă că prin ei îmi vorbeste Dumnezeu, fiindcă am sute de intrebari cu privire la profetii compromisi si la darul lor…
Nu neg proorocia, ci în acelasi timp sunt constientă că sunt si astăzi oameni dedicati în întregime Domnului, oameni care chiar au din partea Domnului mesaje reale pentru altii, de zidire, încurajare si ridicare, iar ca să verific autenticitatea mesajului lor citesc din nou si din nou 1 Corinteni 14:3 "Dar cel ce profeteste le vorbeste oamenilor, pentru zidire (edificare), încurajare (indemn) si mângâiere (consolare)."
Da, ca să mă zidească, sau să mă edifice, înseamnă să mă ajute să cresc în multumire, evlavie, sfintire si întelepciune, ca să mă încurajeze înseamnă să mă îndemne si să mă mustrare printr-un mesaj instructiv si prevenitor, ca să nu intru în primejdie, iar ca acele cuvinte să mă mângâie, trebuie să mi se vorbească inteligibil si româneste, pentru că trăiesc în România, iar dacă acest lucru simt în acel mesaj, si nu mă ameteste făcându-mă să mă gândesc în fel si chip, atunci îl accept, si conform cu ce spune Pavel corintenilor, il cred, îl ascult si actionez asa cum mi se cere.
Cristina
Postări
