PASTREAZA-TI CREDINTA IN DOMNUL

“A doua zi Isus a vrut sa se duca în Galileea, si a gasit pe Filip. Si i-a zis : „Vino dupa Mine!” [Ioan 1:43]

Evanghelistii Eddie Fox si George Moris, s-au întors dintr-o calatorie din Sanhai, China. Ei vizitasera o biserica deosebita a carei nume este „Muen Church”. Traducerea literala a acestui nume este: ”fa o baie în Biserica Harului”!

Aceasta biserica ca multe altele din China, a fost închisa în 1969. Atunci a fost un timp de mari suferinte si opresiune pentru crestini. Pastori si laici au fost exilati si supusi la munci silnice. Iar crestinii au fost întemnitati datorita practicarii credintei lor.

În timpul vizitei cei doi, miscati de credinta celor ce formau biserica, de integritatea si profunzimea spirituala a pastorului Bisericii, i-au întrebat: “Cand ati fost exilati departe de oras, ati visat vreodata ca va veti închina din nou în acest sanctuar?”

“Nu!” au raspuns fiecare dintre ei; “noi credeam ca poate copiii nostri vor avea aceasta bucurie, dar nu ne-am asteptat ca vreunul dintre noi sa mai poata canta sau sa se roage în aceasta cladire.”

Timp de 10 ani cladirea a fost închisa de guvernul chinez si folosita ca scoala. În 1979, cladirea a fost redeschisa ca Biserica. În timpul vizitei lor, pastorii Fox si Moris, au fost invitati sa vada amvonul. În spatele acestuia era o cruce de marmora ce iesea din beton.

“Vedeti aceasta cruce?” i-a întrebat pastorul? “Da!” au raspuns ei. “Este deosebita! În timp ce Biserica a fost închisa si folosita ca scoala”, a continuat pastorul, “autoritatile au vrut sa o ascunda. Au luat beton si au turnat peste ea ca sa nu mai poata fi vazuta. Ei doreau ca ascunzand-o în beton, nimeni sa nu-si mai aduca aminte de ea.”

Apoi pastorul, respirand adanc cu un zambet larg a continuat: “Cu cat încercau ei sa o ascunda, cu atat mai mult ni se întarea convingerea ca aceasta cruce a ramas acolo, bine pazita si ocrotita tot timpul! Cu ochii inimii noi o vedeam todeauna, stiam ca este acolo si aveam privirea îndreptata spre ea.”

Dumnezeu ne atentioneaza ca vor fi împrejurari cand valurile se vor ridica napraznic si în jurul nostru. Vanturile si norii vor face vizibilitatea sa fie scazuta. În acele momente vom mai pastra convingerea ferma ca El este în mijlocul acestora? Chiar daca nu-L vedem, El este prezent, si ne cheama!

Anonim

VIATA – UN MARATON, O CURSA LUNGA

“… ma rog ca dragostea voastra sa creasca tot mai mult în cunostiinta si orice pricepere, ca sa deosebiti lucrurile alese, pentruca sa fiti curati si sa nu va poticniti pana în ziua venirii lui Hristos, plini de roada neprihanirii, prin Isus Hristos, spre slava si lauda lui Dumnezeu.” [Filipeni 9:11]

La un targ de animale s-a desfasurat un concurs neobisnuit, pentru a stabili care este cel mai puternic cal. Pe un suport asemanator unei sanii se asezau greutati pe care calul înhamat trebuia sa le traga direct pe pamant.
Marele campion a reusit sa traga o sanie ce era încarcata cu 2.250 kg. Urmatorul cal a reusit sa traga 2.200 kg.

Unul dintre organizatori s-a întrebat: „oare cat vor reusi sa traga cei doi cai daca vor fi înhamati împreuna?” Separat au reusit sa traga greutati care însumate erau aproape de 4.500 kg. Cand au fost înhamati împreuna, toti au fost surprinsi pentru ca cei doi cai au reusit sa traga aproape 6.000 kg.

Ce forta extraordinara poate rezulta atunci cand lucram împreuna ca o echipa! Daca primul lucru pe care îl învatam este ca reusim sa realizam lucruri mari, atunci cand ne daruim pe noi însine altora si suntem gata sa le purtam poverile; al doilea lucru pe care nu trebuie sa-l uitam este ca: rezultatul slujirii noastre este mult mai mare atunci cand ne unim eforturile si lucram împreuna ca o echipa.

Slujind împreuna, putem face ca lumea în care traim sa fie mai evlavioasa, iar numarul problemelor sa fie tot mai mic.

”Domnul te va calauzi neîncetat, îti va satura sufletul chiar în locuri fara apa, si va da din nou putere madularelor tale; vei fi ca o gradina bine udata, ca un izvor ale carui ape nu seaca.” Isaia 58:11

Multi îl considera pe Pawl Newman, a fi un om talentat. El a avut o cariera stralucitoare ca actor si cand a început cursele auto ca si hobby, a dovedit ca este foarte priceput si în manuirea volanului.

Desi unii oameni au o multime de abilitati înascute, acesta nu-i si cazul lui Newman. Cand el vorbeste despre succesele sale aminteste de greselile facute la început si de multele ore de munca intensa. El a spus despre sine: „eu n-am nici un dar pentru ceva! Am avut numai darul perseverentei! Acesta este darul pe care l-as recomanda pentru fiecare dintre noi.”

Daca avem multe succese la începutul carierei, uneori credem ca întreaga viata va fi la fel. Dar realitatea este alta: viata este grea; este ca un Maraton, o cursa lunga, în care trebuie sa perseverezi. Facand asa Dumnezeu va fi cu noi la fiecare pas pe acest drum.

Anonim

ESTI SIGUR CA CREZI IN ISUS ,FIUL LUI DUMNEZEU ?

“Cine crede in Fiul, are viata vesnica, dar cine nu crede in Fiul, nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu  ramane peste el”. [Ioan 3:36]  “Dar tuturor celor ce l-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu, nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu”. [Ioan 1:12]         Faca Domnul ca sa primim acest cuvant minunat in vietile noastre si sa cerem fierbinte implinirea Lui in noi azi! Iar cand ispita va veni sa nu uitam sa apelam la Hristos si sa ne punem increderea in El si nu in solutiile pacatului, nici in poftele firii, nici in oameni, nici in metodele lumii acesteia,  caci asta inseamna sa crezi!       Domnul nostru,Te imploram , mareste-ne credinta spre Slava Ta , arata-ne ce facem rau ,si fa-ne in stare sa nu ne punem increderea in minciuna! In Numele Lui Isus,am cerut , si-Ti multumim! Anonim

MAINILE PRIN CARE DUMNEZEU LUCREAZA

„Drept raspuns, împaratul le va zice: „Adevarat va spun ca , oridecate ori ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neînsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut.” [Matei 25:40]

Noi suntem mainile prin care Dumnezeu lucreaza, picioarele care îl duc pe El la cei bolnavi, si vasele prin care Dumnezeu împlineste nevoile celor din jur.

Lacrimile din ochii celor ce plang vor fi sterse, foamea ce-o traiesc cei ce n-au ce manca va fi alinata iar singuratatea celor ce n-au pe nimeni va fi alungata, pentru ca noi le slujim fiind reprezentanti ai Domnului Isus. Fiul lui Dumnezeu care raspunde oricarei nevoi, se exprima prin noi.

Stiu ca nu toti cei care se numesc crestini sunt gata pentru aceasta slujire. Redand aceasta situatie, un autor necunoscut i-a prezentat pe unii dintre acestia spunand:

- Am fost flamand si mi-ai vorbit de bogatia cerului.

- Am fost în temnita si te-ai rugat pentru eliberarea mea.

- Am fost gol si mi-ai spus care sunt hainele ce mi s-ar potrivi.

- Am fost bolnav si mi-ai recomandat un medic.

- Am fost fara adapost si mi-ai predicat de ocrotirea lui Dumnezeu.

- Am fost singur si mi-ai spus sa-mi caut un prieten.

Arati a fi un om spiritual, dar cu toate acestea eu sunt flamand, fara haine si adapost, singur, în suferinta si fara sa-L am pe Hristos în viata mea.

Aceste cuvinte ranesc, nu-i asa? Ele ranesc pentru ca exprima atitudinea fariseica a multora dintre noi. De aceea slujindu-L pe Dumnezeu si slujindu-ne unii pe altii, putem lucra împreuna pentru o reala schimbare si împlinirea multor nevoi.

Anonim

DUMNEZEU NE VREA MOSTENITORI AI CERULUI

„Îndeamna-i sa faca bine, sa fie bogati în fapte bune, sa fie darnici, gata sa simta împreuna cu altii, asa ca sa-si stranga pentru vremea viitoare drept comoara o buna temelie pentru ca sa apuce adevarata viata.” [I Timotei 6:18-19]

Domnul Isus putea sa aiba toate lucrurile. Sfanta Scriptura ne spune însa ca de dragul tau si de dragul meu, El „a renuntat la toate lucrurile!” În loc sa se înalte, El s-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte; si înca moarte de cruce. Stiti ce s-a întamplat ca urmare a acestei atitudini? Dumnezeu L-a înviat din morti si L-a înaltat, dandu-i numele care este mai presus de orice nume. Aceasta este adevarata maretie si înaltare!

Urmeaza exemplul Domnului Isus, concentrandu-te asupra a ceea ce poti sa dai umbland în smerenie, si apoi lasa reputatia ta în grija lui Dumnezeu si El te va înalta!

Viata lui Mahatma Gandi, a fost atinsa de Hristos si profund influentata de Evanghelie. El a spus odata: „eu am devenit crestin, nu numai „m-am numit crestin!”

El nu s-a multumit doar sa poarte un nume sau sa împlineasca un ceremonial. N-a condus masele ca un prelat avand o autoritate si o pozitie mai înalta decat a lor. El s-a identificat cu cei din neamul sau si a fost în mijlocul lor în toate circumstantele.

Cei mai multi conducatori ai Indiei s-au considerat a fi din casta superioara si au stat departe de masele largi ale populatiei din castele inferioare. Gandi, n-a lasat pe nimeni sa fie mai josnic ca el, ci i-a apreciat si i-a ajutat pe toti. Daca unii dintre conducatorii Indiei îi considerau pe cei din castele inferioare de neatins, ca si cum s-ar îmbolnavi de lepra, Gandi a stat tot timpul cu ei, redandu-le demnitatea si o noua identitate. El îi numea pe cei din patura cea mai de jos a societatii: „Harijans”, „Oameni ai lui Dumnezeu!”

Asemeni acestor oameni din castele inferioare ale Indiei si noua Hristos ne-a dat un nou nume. Aceasta demnitate n-o capatam prin ceea ce avem, ci prin ceea ce suntem: „Copii de Dumnezeu, mostenitori ai Împaratiei Sale!”       

Anonim

COMPETITIA VIETII

„Si noi, dar, fiindca suntem înconjurati cu un nor asa de mare de martori, sa dam la o parte orice piedica, si pacatul care ne înfasoara asa de lesne, si sa alergam cu staruinta în alergarea care ne sta înainte.” [Evrei 12:1]

Daca te-ai înscris în competitia vietii, trebuie sa alergi în asa fel ca sa castigi! Pentru aceasta trebuie sa fii dedicat si disciplinat. Aceasta înseamna sa cauti sa împlinesti lucrarea pentru care Dumnezeu te-a creat. Sa stii încotro mergi si unde trebuie sa ajungi, împlinind cu credinciosie lucrurile pe care Dumnezeu ti le pune înainte.

Apoi trebuie sa biruiesti orice lucru care te-ar distrage si te-ar împiedica sa ajungi la tinta. Sa îndepartezi orice pacat din viata ta, care ti-ar putea fi o povara si sa anticipezi gloria sfarsitului.

Trebuie sa fii deplin încredintat ca la sfarsit nu vei ajunge pe un drum înfundat, ci vei trece linia de sosire spre Împaratia lui Dumnezeu. Pastrand aceste reguli, cu ajutorul lui Dumnezeu, vei fi învingator în tot ceea ce vei face.

Anonim

EXISTA MEREU O SPERANTA

„Am în Dumnezeu nadejdea aceasta, pe care o au si ei însisi, ca va fi o înviere a celor drepti si a celor nedrepti. De aceea ma silesc sa am todeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu si înaintea oamenilor.” [Fapte 24:15-16]

Misionarul Benjamin Weir, a fost arestat si tinut ostatec în Beirut, timp de 16 luni. În aceasta perioada el a fost provocat cu tot felul de vesti si scrisori pe care cei ce l-au întemnitat pretindeau ca le-au primit de la familia lui.

Prin toate minciunile pe care i le spuneau în fiecare zi, rapitorii doreau sa-l ruineze din punct de vedere psihologic. Cu toate acestea Weir a îndurat cu rabdare izolarea si a suferit cu curaj si demnitate faptul ca a fost pus în lanturi.

În cartea pe care a scris-o mai tarziu, intitulata: „Ostaticul legat, Ostaticul eliberat”, Weir a marturisit pe larg despre ceea ce l-a încurajat si l-a sustinut în tot acel timp cat a fost tinut într-o pivnita fara lumina.

Într-o zi cand era scos la baie, a descoperit ca daca se urca pe vasul de la toaleta, poate sa priveasca pe fereastra. Tragand dupa sine mai mult lantul cu care era legat, s-a ridicat si a privit spre privelistea de afara. Era o dimineata radianta, cu un soare ce lumina puternic valea Bekka. În întreaga vale, recoltele erau de un verde crud ce contrasta cu albul stralucitor al zapezii care înca mai acoperea muntii înalti din departare. Aceasta panorama i-a dat lui Weir o inspiratie puternica, care l-a marcat profund.

Acea privelliste, spunea el, mi-a descoperit maretia Creatorului nostru si mi-a vorbit de felul cum El poarta de grija întregei lumi, binecuvantand chiar pe cei care se poarta cu atata rautate. Aceasta priveliste mi-a dat nadejde ca într-o zi voi fi eliberat din acest întuneric.

Ca întemnitat nu-i era permis sa se uite pe geam. Pentru ca a fost descoperit de cei care l-au capturat, acestia i-au lasat lantul mult mai scurt, pentru ca nu cumva sa ajunga sa mai priveasca afara. Cu toate ca lantul i-a fost scurtat, imaginatia si mintea lui au ramas libere. El îsi amintea mereu acea priveliste, încercand sa fixeze fiecare amanunt. Acea vie amintire a fost pentru el ca un înger a lui Dumnezeu, care l-a sustinut si motivat în cele mai grele clipe.

Aceasta experienta ne arata ca si atunci cand viata ajunge dificila, Dumnezeu ne mai da un sambure de nadejde .

Anonim