iunie 28, 2010

IZVOR SAU MLAȘTINĂ?

„..dar celui care va bea din apa pe care Eu i-o voi da nu-i va mai fi sete niciodată, ci apa pe care Eu i-o voi da va deveni in el un izvor de apa care va tasni spre viata vesnica." (Ioan 4:14)
Ai trecut vreodata pe langa o mlastina? Dictionarul o defineste ca fiind un „teren pe care se acumuleaza si stagneaza apa provenita din ploi, din inundatii sau din panza freatica; mocirla. Dar pe langa un izvor? Acesta e definit ca „rezultatul iesirii apei la suprfata pamantului dintr-un acvifer umplut pana la refuz”.Daca ai fi un calator insetat, care apa o vei alege pentru a-ti potoli setea? Probabil nu te-ai hazarda sa bei din mlastina, stiind ca este o apa statuta, veche, plina de mal, vegetatie si vietati de toate felurile, si chiar daca ai face totusi o incercare, gustul respingator al apei iti va anula orice alta posibila tentativa viitoare. De ce ai alege sa iti potolesti setea cu apa unui izvor? Pentru ca este o apa limpede curgatoare, iar explicatia pentru faptul ca este mereu proaspata nu poate fi decat ca are ca sursa de alimentare continua o apa subterana purificata.
Cred ca asa ne percep si oamenii cand ajung sa ne cunoasca. Daca nu ai in Dumnezeu sursa de alimentare cu apa proaspata care este Cuvantul si o relatie personala si vie cu El, poti fi sigur ca inima ta va deveni ca o apa statuta, in care se va aduna mocirla egocentrismului, a competitiei pentru afirmarea de sine, a invidiei si resentimentelor. Cu alte cuvinte, „roada firii”, care vine ca urmare a faptului ca traiesti din tine, prin tine si pentru tine. Si nu-i asa ca gustul apei dintr-o mlastina e respingator?
Dar daca esti atent la a merge zilnic la sursa de apa vie care e Dumnezeu, trairea ta va semana cu apa mereu proaspata, limpede si curata a izvorului, iar „calatorii osteniti si insetati” din jurul tau vor dori sa cunoasca aceasta Sursa.
Sa ne-ajute Domnul sa fim izvoare..

Anonim