„Voi lauda pe Domnul din toata inima, voi istorisi toate minunile Lui. Voi face din tine bucuria si veselia mea, voi canta Numele Tau, Dumnezeule, Prea Inalte.“ [Psalm 9:1-2]
Dupa o perioada lunga de depresie si apatie, Dumnezeu s-a atins de mine. Unul din primele semne vizibile a fost ca am inceput sa cant tot timpul, iar cand sunt pe strada ma multumesc sa fredonez.
Cele doua riduri noi si firele albe care mi-au aparut in urma depresiei imi raspund suparate din oglinda sau vitrina si-mi amintesc ca viata e grea si nedreapta. Au dreptate ridurile si firele mele albe proapsete. Viata e grea si nedreapta, dar Dumnezeu este bun si indurator si nu ma pot opri sa-L laud pentru ca s-a atins de mine. E o minune ca nu am ajuns pe mana psihiatrilor, e o minune ca mi s-a dezghetat inima, e o minune ca suport oameni in jurul meu, e o minune ca cei care ma urau au ingropat securea razboiului, e o minune ca am reprimit ceea ce credeam pierdut pentru totdeauna. Dumnezeu a facut atatea minuni pentru mine si in mine. Acum ma rog sa nu obosesc sa-L laud pe Dumnezeu, sa nu obosesc sa-I povestesc minunile facute pentru mine si pentru cei de langa mine.
Tu ai obosit sau inca nu le vezi?
Daniela
Postări
