“Ia seama la tine insuti ca sa nu fii ispitit si tu.” [Galateni 6:1b]
Ieri am fost coplesita de bucurie. Dupa multa vreme, Dumnezeu s-a indurat si mi-a raspuns la o rugaciune spusa cu jumatate de gura, si m-a anuntat de la prima ora. M-a cuprins ameteala de bucurie. Pe la amiaza, am avut in sfarsit o victorie personala impotriva unei nedreptati mai vechi de o jumatate de an. Am inceput sa topai de bucurie. “Oda bucuriei” imi rasuna in cap si o fredonam. Ce bine e pe varf de munte! Si ce usor cazi cand esti coplesit de bucurie!! Pentru ca asta am facut si eu. In mai putin de doua ore, am tras doua trante de mi-am pierdut rasuflarea. Inca ma doare sufletul. Veti spune ca nu e nimic grav: doar am vorbit de rau o cunostinta, care oricum a facut ceva rau, si am scos in evidenta un defect al prietenului meu. Altii fac greseli mai mari. N-am omorat, n-am dat in cap, n-am curvit, n-am pus foc la casa nimanui, n-am spart o banca, n-am ... N-am facut lucrurile astea. De fapt pentru mine toate acestea nu sunt ispite. O ispita mai mare e o “barfa mica”, o vorba aruncata fara precautie, sau un bol de popcorn sau o cupa de inghetata sau o tabla de ciocolata. Chestii banale pentru unii, mari incercari pentru mine. Pentru ca nu tot timpul ma pot opri la timp.
Tu stii care sunt ispitele cu care te confrunti. Poate tu ai probleme cu ochii sau cu urechile, poate nu stii sa-ti ti gura, poate nu iti stii retrage mana la timp de la banii care nu sunt ai tai, dar pe care ii gestionezi, poate esti nemultumitor, sau … Domnul ne porunceste sa veghem fara pauze. Ispita vine, dar noi trebuie sa o biruim. Vegheaza fara pauze!
Daniela
Postări
