„A văzut si pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bănuti. Si a zis: "Adevărat vă spun, că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toti ceilalti!” [Luca 21]
A fi văduv înseamnă a fi singur, a fi lipsit de ceva, a fi golit de putere, a fi ca un vid… iar spiritual, multi sunt cei care atunci când ajung în starea de „văduv”… vor spune că viata lor nu mai contează pentru nimeni, vor crede că nu mai are rost să iasă din casă si să meargă printre oameni si poate chiar vor avea o atitudine de genul: ”eu nu mai am nimic să-i dau lui Dumnezeu”…
Citim despre o văduvă care n-a gândit asa, ci a iesit din casă si s-a dus la Templu să dea si ea ceva, ceva nesemnificativ a dat, asa am crede noi, doi bănuti (... nu de aur) însă ea a dat tot ce avea... si mă gândesc: dar oare ce-ai fi dat tu si ce i-as fi dat eu lui Dumnezeu în văduvia mea? … Ce i-am spune noi lui Dumnezeu dacă inima ne-ar fi goală, pustie, simtind singurătatea si cum altii ne-ar neglija?... Oare cum am reactiona?
Văduva de care se vorbeste în textul acesta, nu si-a plâns de milă, nu a simtit ranchiună, nu s-a comparat cu nimeni, ci ea a ales să meargă la Templu si să dea (nu să ceară), ea a adunat tot ce mai avea prin casă si a dat tot, a dat absolut tot ce mai avea... tot ce-i mai rămăsese ei să trăiască.
Dacă si tu astăzi te simti văduv… de visuri si de sperante, dacă Domnul Isus te duce până în punctul în care să pierzi tot, si sărăcesti din toate punctele de vedere… cu sigurantă că nu-ti mai vine să te duci la „Templu”… cu „gologanul” tău si să-l pui înaintea lui Dumnezeu, sub privirile celor „bogati”… rusinându-te să pui bănutul tău peste toate milioanele lor… însă nu merge să te împrumuti, ca să-I dai ceva lui Dumnezeu, dă-i ceea ce ai acum…
Se poate întâmpla ca satan să te mintă, făcându-te să crezi că Dumnezeu nu te vede, însă tu aminteste-ti de textul acesta, aminteste-ti că Domnul Isus stătea în fata visteriei Templului si vedea cât punea fiecare pentru Dumnezeu, cunoscând si motivatia tuturor celor ce dădeau.
In perioada de „văduvie” ne simtim destul de neajutorati, însă dragostea si îndrumarea Domnului Isus ne ajută în toate transformările pe care le avem de parcurs. Felul în care trecem prin durere este puternic influentat de imaginea pe care o avem despre Dumnezeu… si dacă întelegem că Dumnezeu este cu noi în durerea noastră, că El ne împărtăseste necazul, că suferă cu noi si este îndurător fată de noi, atunci vom trage nădejde, stiind că dincolo de durere si tristete, ne asteaptă un viitor mai bun.
De multe ori pierdem ceva bun pentru a primi ceva mai bun ! Dacă mergeti cu toate pierderile la Domnul Isus, El vă va elibera de aceste sentimente si veti putea birui tristetea. Plângeti-vă durerea în prezenta lui Dumnezeu până când simtiti că ati adus Lui întreaga problemă, iar la rândul vostru ati iertat tot ceea ce era de iertat, celor de langa voi, apoi veti constata că sufletul vă este coplesit de o pace adânca si ca veti avea ce dărui lui Dumnezeu!
Cristina
Postări
