„Simon Petru mergea după Isus; tot asa a făcut si un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot, si a intrat cu Isus in curtea marelui preot. Petru insă a rămas afară la usă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a iesit afară, a vorbit cu portărita, si a băgat pe Petru inăuntru. Atunci slujnica, portărita, a zis lui Petru: "Nu cumva si tu esti unul din ucenicii omului acestuia?" "Nu sunt", a răspuns el. [Ioan 18:15-17]
De fiecare dată cand fortăm o usă inchisă, neacceptand că Dumnezeu a inchis usa aceea spre binele nostru, vom interveni la oameni, ca ei să ne ajute să ni se indeplinească dorintele, insă trebuie să stim că dacă nu asteptăm ca Domnul să deschidă usa la vrema hotărată de El, fortăm Mana lui Dumnezeu, care a blocat intrarea noastră in locul acela, El stiind mai dinainte ce va urma să facem, dorind să ne protejeze astfel.
Mă gandesc si eu ce folos am cand, de multe ori, Domnul Isus mă tine in fata unei usi inchise, de care nu pot trece prin proapria-mi putere si mai stiu si de cate ori, in trecut, am incercat să „fortez intrarea” si am alergat la oameni să mă ajute să intru, dar m-am simtit tinută cu putere de maini, Domnul dorind ca eu să răman pe loc, si să n-am cum să indepărtez usa inchisă din calea mea, iar Mainile acelea nu le puteam refuza, stiind că ele S-au lăsat bătute in cuie pentru mine. Insă, doar pentru că nu le dădeam la o parte, nu inseamnă că mă si bucuram de bariera aceea… pe care n-o puteam indepărta!
De zeci de ori, poate chiar sute de ori, am pus intrebări Domnului Isus, argumentandu-mă: fie că nu inteleg de ce lucreaza asa, fie că nu cred că iese ceva bun in viata mea prin interzicerea aceea, fie că m-am săturat de prea multă viclenie, fie că n-am pe nimeni să intervină pentru mine…, dar n-am stiut că vorbind astfel de fapt am dispretuit voia Domnului Isus pentru mine, insă acum stiu că doar Mana Lui incuie si tot Mana Lui descuie orice usă inchisă din viata mea.
Stiu si eu că nu e deloc plăcut să te zbati din toate puterile si să cauti in toate colturile si sub toate pietrele o cale de a iesi din situatia in care te afli acum, sau din locul in care esti acum. Nu e deloc usor să accepti că toate lucrurile lucrează impreună spre binele celor ce-L iubesc pe Domnul Isus, dar chiar dacă stii cu mintea, pe tine te doare „binele prin care treci” si oricat te străduiesti să accepti că e bine, totusi nu poti intelege ce poate iesi bun din lucrul acela.
Insă, acesta este războiul pe care trebuie să-l purtăm cu firea noastră, iar atunci cand vom intelege adevărul acesta, că nu ne mai apartinem nouă, ci Aceluia care nu S-a dat inapoi ca să moară pentru noi, sacrificandu-Se pe Sine, cu sigurantă ne vom opri din murmure si cartire, din răzvrătire si din vaietele noastre de ”nu e drept!”, stiind că ceea ce ni se intamplă este total sub controlul lui Dumnezeu, spre binele nostru vesnic.
Cristina
Postări
