David a gândit superficial si, în loc să fugă de ispită si s-o respingă cu hotărâre, a intrat în jocul ei, si astfel, începând să se intereseze de identitatea femeii, si dorind să intre în vorbă cu ea, a ajuns să premediteze păcatul în gândul lui si să nu se poate opri.
Învătăm că atunci când vom intra în negociere cu ispita, mereu vom ajunge să mergem mai departe decât am fi crezut initial. De fapt, îi dăm un deget lui satan, si, din nefericire, satan ne ia toată mâna…
David nu se mai putea opri, femeia îi devenise o obsesie, nu si-o mai putea scoate din minte, asa că o doreste lângă el, desi ea era căsătorită, dar si el era. Si nu stia David lucrul acesta? Ba da! Atunci ce a fost în mintea lui? Mintea omului are capacitate să se lase sedusă de plăcerea păcatului, dar totusi să refuze comiterea păcatului, ascultând mai mult de glasul constiintei.
Dar dacă îl scoti pe Dumnezeu din mintea ta, si nu mai vrei să te gândesti la El si nici la poruncile Lui, atunci îti focalizezi atentia doar asupra plăcerii păcatului si nu te interesează ce consecinte vor urma, fiindcă păcatul îti promite clipe de neuitat, dar apoi, când viata îsi va relua cursul ei normal, vei constata cu ce minciună te-a înselat satan si nu stiu cum vei putea face fată durerii consecintelor, ele fiind mult mai grave decât ti-ai fi imaginat.
Cristina
Postări
