Citim în 2 Samuel 5:3 că în Hebron si-a definitivat si David chemarea: el fiind ales împărat al lui Israel pe când locuia acolo. Dar citim despre David că după ce a învătat lectiile lui Dumnezeu în Hebron: „el ajungea tot mai mare, si Domnul, Dumnezeul ostirilor, era cu el.” (versetul10).
Astfel că Hebronul are o mare însemnătate în viata oricărui crestin născut din nou, Hebronul reprezentând locul unde trebuie să ne răstignim firea, să lăsăm pretentiile jos, să ne sacrificăm pentru binele altora, dar oamenii care se iubesc pe sine nu acceptă cu usurintă locul acela si se vor plânge de Hebron, iar dacă se retrag înainte de vremea hotărâtă de Dumnezeu, oriunde vor pleca se vor simti tot mai singuri si nu vor simti prezenta Domnului în viata lor.
Însă, crestinii care vor astepta smeriti ca Dumnezeu să-i scoată din Hebron, la vremea sa, vor deveni buni ostasi în armata Domnului Isus, câstigând războaiele Lui: cu păcatul, cu lumea si cu firea lor si vor croi o cale dreaptă si sigură, pe care cei ce-i vor urma, vor ajunge si ei la Dumnezeu.
De aceea, să învătăm de la David, si să-L întrebăm pe Dumnezeu în toate lucrurile pe care dorim să le facem si să nu ne mai croim singuri căi de scăpare, ci să acceptăm voia Lui Dumnezeu, chiar dacă nu ne va plăcea, însă doar asa vom merge din biruintă în biruintă, iar în momentul în care vom pleca din Hebron, Il vom duce pe Dumnezeu oriunde cu noi, observându-se clar că Dumnezeu ne conduce.
Domnul va lucra cu semne si minuni în viata celor ce acceptă moartea sine-lui lor, asa cum a lucrat si în viata lui David si i-a păstrat viata si împărătia, indiferent de ura vrăjmasilor, împlinindu-si cu credinciosie promisiunile fată de el.
Asadar, să ne lăsăm călăuziti de Duhul lui Dumnezeu, stiind că El ne va conduce în voia Domnului si să acceptăm lucrarea lui Dumnezeu în noi, stiind că doar asa darul si chemarea care ni s-au făcut vor dăinui oriunde ne va trimite si ne va aseza Domnul Isus, El dorind să-I fim martori până la capătul pământului.
Cristina
Postări
