„Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: "Vreau să-mi schimb hainele ca să merg la luptă; dar tu, îmbracă-te cu hainele tale împărătesti." Si împăratul lui Israel si-a schimbat hainele, si s-a dus la luptă.” [1 Împărati 22:30]
Iosafat, regele din Iuda, vine cu o rugăminte la Ahab, dorind să-si ia înapoi una din cetătile de scăpare ale semintiei lui Levi, cetatea Ramot din Galad, iar pentru a-si lua înapoi cetatea, are nevoie de Ahab, ca aliat. Astfel că Ahab îl primeste pe Iosafat în Samaria, discutia având loc în cetate, unde cei doi împărati îsi purtau hainele împărătesti, în fata lor fiind chemată o multime de profeti, prietenii lui Ahab.
Iosafat este împărat peste Iuda si este credincios Domnului, de aceea priveste atent la profetii întrebati de Ahab, dar pur si simplu nu-i poate crede… auzindu-i cum toti, la unison, spun că victoria le este garantată... iar Ahab este în delir, ascultându-i pe toti cum vorbesc după placul inimii lui. Numai că Iosafat nu se lasă asa usor, fiindcă el nu recunoaste între acesti profeti nici măcar pe unul care să slujească Adevărului, fiindcă n-a văzut sfintenie în atitudinile lor, chiar dacă ei erau 400 de profeti, dar fără a explica ceva, Iosafat stie în inima sa, că aceia nu erau profetii Dumnezeului pe care el îl slujea.
Desi ambii regi purtau haine regale, pot totusi să văd diferenta dintre cei doi sefi de stat, dintre Ahab si Iosafat, unul închinându-se idolilor, desi Domnul îi dăduse si lui victorii, făcuse semne si minuni si pentru el, îi vorbise prin proorocii Lui, dar Ahab tot calea idolilor o alesese în continuare. Pe când Iosafat, care era credincios Domnului, putea deosebi duhurile si astfel discerne că multimea profetilor minte si de aceea cere să fie adus un alt profet, de data aceasta fiind chemat Mica.
Mica era închis de Ahab, fiindcă Mica nu vorbea după placul lui Ahab, iar cel trimis să-l aducă pe Mica îl sfătuieste ce să spună, ca să nu aibă din nou necazuri… Numai că Mica refuză să spună ceva ce nu este de la Domnul… Da, Mica si Ahab se stiau bine, mai vorbiseră înainte, dar Ahab îl ura pe Mica, iar acum îl întreabă ironic ce să facă, si din nou Mica îi spune lui Ahab exact ce el n-ar fi dorit să audă, fiindcă Ahab iubea minciuna si ura adevărul.
Astăzi este la fel: cine iubeste minciuna nu va accepta niciodată să i se spună adevărul despre viata lui, ci totdeauna va argumenta contra, dorind să se dezvinovătească si să-si dea dreptate, în loc să-si îndrepte viata si să vadă lucrurile prin ochii lui Dumnezeu.
Asa a făcut si Ahab, care, auzind ce spune Mica, rapid cere ca proorocul să fie închis si din nou să i se dea „pâinea si apa întristării”, dar Ahab avea să vadă pe propria-i piele cine avea sau cine nu avea să aibă dreptate în ce spusese.
Cristina
Postări
