„Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: "Vreau să-mi schimb hainele ca să merg la luptă; dar tu, îmbracă-te cu hainele tale împărătesti." Si împăratul lui Israel si-a schimbat hainele, si s-a dus la luptă.” [1 Împărati 22:30]
Deghizările nimănui nu-L fac pe Dumnezeu confuz... si nici nu-L fac să se răzgândească de la ceea ce-a hotărât… si citesc că un arcas a tras cu arcul la întâmplare si l-a lovit pe regele lui Israel între armură si zale, fiindcă Dumnezeu nu s-a lăsat amăgit uitându-se la haine lui Ahab, El recunoscându-l pe Ahab indiferent sub ce haine s-ar fi ascuns, si astfel s-a împlinit pentru el Cuvântul Domnului, rostit prin Mica.
Asadar, chiar dacă Ahab a plănuit să îi tragă pe sfoară pe sirieni, pe Iosafat si pe Dumnezeu, avea să constate pe propria-i piele că neascultarea se pedepseste aspru, si chiar că era rănit si dorea să pară a fi bine, rămânând în pozitie dreapta în carul lui de luptă, continuând să-si încurajeze oamenii, totusi în acelasi timp sângele îi curgea pe sub armura...
Da, e bine deghizat Ahab, dar viata din el continuă să iasă cu fiecare picătură de sânge ce se scurge din trupul lui, iar seara, israelitii văd cu ochii lor că ce profetise Mica se adeverise, fiindcă Ahab e mort, în propriul sânge, carul regal fiind spălat în iazul de la intrarea Samariei, iar câinii, care au simtit miros de sânge, parcă trimisi de cineva au venit toti să bea acel amestec de apă si sânge… sângele lui Ahab.
Ahab a fost un bun războinic, însă, ca si crestin, a avut doar o viată religioasă, un amestec de păcat si închinare, iar dedicarea lui religioasă a adus multă desfrânare, atât în viata lui personală, cât si a poporului.
Ahab e mort de multă vreme ... dar pot să observ cum închinarea aceea a continuat până azi si multi crestini se închină păcatului, desi participă la programele de biserică, însă, Dumnezeu îi cunoaste pe fiecare si stie dacă sunt deghizati în haine curate, dar inima lor este plină de nesinceritate, ca si inima lui Ahab.
Dar pot vedea si că harul Lui Dumnezeu se manifesta chiar si în acele vremuri, fiindcă doar mila si îndurarea Domnului a trimis profeti la Ahab, chiar că el n-a ascultat de ei, iar astăzi Domnul Isus încă îsi trimite mesagerii la poporul Lui, vorbindu-le despre sfintire, arătându-le că păcatul este rusinea omului, dar mesajul acesta nu este pentru toti, ci doar pentru cei ce au urechile spirituale deschise.
Dumnezeu a avut o îndelungă răbdare cu Ahab, în ciuda faptului că i-a hărtuit pe profetii Domnului, de ajunseseră pe cale de disparitie… iar proorocii minciunii se înmulteau pe zi ce trece, dar aceeasi răbdare o manifestă El si azi, chiar si fată de oamenii care-i vorbesc de rău pe trimisii Domnului… totusi, cine face parte din poporul Domnului si cunoaste cine este Adevarul, va alege ce să facă în continuare: fie să asculte de El, fie să trăiască un amestec de păcat si închinare, ca si Ahab?... cumva si cu Dumnezeu si cu lumea! …
Dacă ascultarea este mai bună decât jertfele si luarea-aminte la Cuvântul Domnului este cu mult mai bună decât grăsimea berbecilor, iar răzvrătirea este ca si păcatul ghicirii, si îngâmfarea este ca si nelegiuirea si idolatria, atunci din nou mă întreb: oare de ce este asa de greu să asculti de Dumnezeu?...
Cristina
Postări
