PE CINE INTREBI CAND DOMNUL NU-TI RASPUNDE?

,, Saul a zis slujitorilor sai: cautati-mi o femeie care sa cheme mortii, ca sa ma duc s-o intreb'' [1 Samuel 28:7]

Avem o istorie deosebit de interesanta si dureroasa in acelasi timp, in 1 Samuel 28, un om ales de Dumnezeu, inzestrat de El pentru un plan special, si care totusi, treptat, se indeparteaza de Domnul prin neascultare de instructiunile Lui precise.

Domnul nu i-a raspuns, datorita neascultarii lui fatise, dar Saul nu decide sa se smereasca cu post si rugaciune, ci merge la o ghicitoare, lucru interzis cu vehementa in Israel... dar cine nu asculta in lucrurile mici, nu va asculta nici in cele mari...

Aceasta ghicitoare nu are nimic in comun cu YAHVEH, ea este cu totul data vrasmasului sufletelor noastre ca orice alta ghicitoare moderna.

Stim din Biblie ca: mortii nu mai stiu nimic - Eclesiastul 9:15, Geneza 3:22,23 - ,,sa-L impiedecam .. sa ia din pomul vietii, sa manance din el si sa traiasca in veci." Daniel 12:13 - ,,tu te vei odihni si te vei scula iarasi...la sfarsitul zilelor" etc. Chiar daca Samuel ar fi fost viu pe undeva, ma indoiesc ca ar fi raspuns la invitatia unei ghicitoare...versetul 19 insa ne lamureste pe deplin: ,,maine tu (adica Saul) si fii tai, veti fi impreuna cu mine (adica cu Samuel)...

Ce minunat! Biblia da toate raspunsurile! Ar fi teribil si nedrept, ca cei drepti sa fie dupa moarte impreuna cu cei nedrepti, si sa traiasca impreuna! Iata minciuna Satanei insusi, el vorbea prin acea femeie, si tot el l-a si omorat in ziua urmatoare, deoarece Saul iesise de sub protectia Lui Yahveh...

Azi ce facem noi, cand Dumnezeu tace? Pazeste-ne Doamne sa apelam la cei morti, la spiritism sau orice alta cale oculta! Pazeste-ne de asemenea sa cerem sfatul unora care in mod evident sunt morti in pacatele lor, desi ei cred ca traiesc! Fa-ne in stare sa punem pret pe ceea ce ne-ai descoperit deja prin Biblie! Fa-ne in stare sa ne smerim cu post si rugaciune, si sa ne silim sa Te cautam “cu tot cugetul si cu toata fiinta, cerand putere pentru a implini voia Ta, si Te imploram.. TU insuti sa ne vorbesti prin Duhul Tau Cel Sfant, prin solii Tai, prin Cuvantul scris, si condu-ne Doamne la biruinta deplina in Hristos Isus! In Numele Domnului Hristos te-am rugat si-Ti multumim!

d. s.

RIDICA-TI PRIVIREA SI VEZI!

“Doar vei privi cu ochii si vei vedea rasplatirea celor rai" [Psalmul 91:8]

Un prieten mi-a spus: "Mi-am dat seama ca de multe ori Dumnezeu face lucruri mari in viata mea dar eu nici macar nu-mi dau seama si nu-I multumesc".

Ti s-a intamplat vreodata sa nu observi Mana Domnului in viata ta?

Zilele acestea, trecand printr-o perioada grea impreuna cu familia mea, Dumnezeu mi-a amintit de Psalmul 91 si mintea mea s-a oprit asupra acestui verset, versetul 8. Oare ce vrea sa-mi spuna Dumnezeu? Cred ca El vrea doar sa astept si sa privesc cum EL va lucra. Chiar daca in situatia mea nu trebuie sa astept "rasplatirea celor rai" ci doar ca operatia mamei sa iasa bine, stiu ca voia Lui este perfecta, este desavarsita si ca El este dragoste chair daca sunt situatii cand nu simtim asta concret.

In mintea mea vine acum versetul din Exod 14:14 "Domnul va lucra pentru voi, dar voi stati linistiti". Nu am de ce sa ma agit, de ce sa ma ingrijorez. Oricum ingrijorarea nu rezolva nimic ci mai rau face pentru ca Dumnezeu ne cere sa avem incredere in El iar atunci cand ne ingrijoram inseamna ca nu avem credinta iar necredinta este neascultare, este pacat. Evrei 11:6.

Cum sunt eu? Imi ridic ochii sa vad lucruriile minunate ale Lui in viata mea. Realizam cat de mult lucreaza El? Ii multimesc Lui pentru TOATE lucruriile (TOATE inseamna TOATE fara exceptie!!!)

"Tata Iti multumesc ca ma iubesti atat de mult, ca nu sunt singura in astfel de momente si ca stiu ca Tu esti cu mine, ca lupti pentru mine si pentru sanatatea mamei. Iti multumesc ca Tu faci lucruriile frumoase la vremea potrivita (Ecl 3:14). Iarta-ma ca de prea multe ori Tu ai lucrat si eu nu Ti-am multumit. Vreau sa ridic ochii si sa vad lucrariile Tale!

Haideti sa devenim mai sensibili in a observa ce face El in viata noastra si sa-I multumim!

Ada R.

PRASTIA SI CELE CINCI PIETRE

“Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă si l-a îmbrăcat cu o platosă. David a încins sabia lui Saul peste hainele lui si a vrut să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obisnuit cu ea.” Si s-a dezbrăcat de ea. Si-a luat toiagul în mână, si-a ales din pârâu cinci pietre netede si le-a pus în traista lui de păstor si în buzunarul hainei. Apoi, cu prastia în mână, a înaintat împotriva filisteanului.” [1Samuel 17:38-40]

Acest text, se aseamana foarte mult cu ceea ce facem si noi in zilele de astazi. De cate ori nu am incercat si noi sa luam armatura celuilalt de langa noi, crezand ca este mai buna decat a noastra sau crezand ca este marimea noastra? Cum te simti cand primesti cadou haine mult mai mari decat marimea ta obisnuita? Simti ca inoti in ele? Ca atarna pe tine? Doresti sa pasesti si nu poti, deoarece te impiedici si cazi pana la urma. Acelasi lucru este si cu armatura Domnului.

Dumnezeu doreste sa luam armatura care ni se potriveste, cea a noastra, marimea potrivita, nu a celui de langa noi. David a renuntat la cadoul lui Saul si in cele din urma a folosit ce i se potrivea.

“Si-a luat toiagul în mână, si-a ales din pârâu cinci pietre netede si le-a pus în traista lui de păstor si în buzunarul hainei.”

1 Samuel 17:43: “Filisteanul a zis lui David: „Ce! sunt câine, de vii la mine cu toiege?” David stia ce reprezinta toiagul, era calauzirea lui.

M-am tot gandit de ce David a ales doar 5 pietre si nu mai multe? Cele 5 pietre sunt: credinta, intelepciunea, autoritatea, indrazneala, biruinta. Avem nevoie de credinta pentru a pasi la lupta, de intelepciune pentru a sti cum sa luptam, de autoritate pentru a sti cine suntem in Hristos, de indrazneala si curaj, (frica nu are ce cauta in viata noastra) si nu in ultimul rand de biruinta. Trebuie sa stim ca suntem biruitori intotdeauna prin Isus Hristos.

David a ales aceste pietre dintr-un parau, un parau care curge in permanenta si este curat, pietrele facandu-le netede. Interesant, nu? Duhul Sfant poate da forma si contur acestor 5 pietre, facandu-le cu adevarat netede, gata de utilizat.

Traista lui David era de nelipsit de la el. Cele 5 pietre erau impartite: 3 in traista si 2 in buzunarul hainei. Concluzia mea este ca David s-a gandit sa foloseasca mai intai pietrele din traista: credinta, intelepciunea, autoritatea, iar apoi pe celelalte 2: indrazneala si biruinta.Ce frumos!

Si totusi Dumnezeu ne spune ca David a ajuns sa utilizeze doar o singura piatra: CREDINTA. Aceasta piatra a fost pusa in prastie care reprezinta Numele lui Isus, deci credinta folosita in Numele lui Isus te scoate biruitor. Aleluia!

1 Samuel 17:48: “David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului. Si-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră si a aruncat-o cu prastia; a lovit pe filistean în frunte, si piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu fata la pământ. Astfel, cu o prastie si cu o piatră, David a fost mai tare decât filisteanul; l-a trântit la pământ si l-a omorât, fără să aibă sabie în mână.”

1 Samuel 17:51: “Filistenii, când au văzut că uriasul lor a murit, au luat-o la fugă.”

Orice urias care sta in fata noastra il putem invinge, daca avem cu noi, zi de zi aceasta piatra neteda credinta insotita de prastie.

Astazi, ai tu in mana prastia si cele 5 pietre?

Felicia P.-Timisoara

UN MIROS PLACUT (2)

"Aaron va arde pe altar tămâie mirositoare; va arde tămâie în fiecare dimineată, când va pregăti candelele; va arde si seara când va aseza candelele. Astfel se va arde necurmat din partea voastră tămâie înaintea Domnului, din neam în neam. Să nu aduceti pe altar altfel de tămâie, nici ardere de tot, nici jertfă de mâncare, si să nu turnati pe el nici o jertfă de băutură." [Exod 30:7-9]

Nu poti merge la altar murdar, nespălat, cu un cuget pătat, iar dacă nu tii cont de acest „lighean” si mergi totusi, nu vei fi sigur că rugăciunea ti-a fost ascultată… însă mărturisindu-ne păcatele, suntem spălati în sângele Mielului si suntem scăldati cu tot trupul: picioarele, mâinile, capul, totul…

Mergând pe acest pământ, până vom ajunge în tara promisă, pe picioarele noastre se va depune zilnic praf si ne va deranja, de aceea trebuie folosit "ligheanul cu apă", fiindcă praful lumii acesteia nu are ce căuta pe picioarele noastre.

Dar dacă nu facem acest lucru, vom vedea că pământul umed se va lipi de picioarele noastre, apoi se va adăuga un alt strat de praf peste el si la fiecare deget se adaugă bulbi de pământ, care se usucă, se fac tari ca piatra si se întâmplă ceva, nu mai putem trăi pentru Domnul si ne pierdem mărturia de crestini!

Da, asa devine inima împietrită! Mai întâi se depune un strat subtire pe picioare si poti să mergi pe calea Domnului si te crezi cu Domnul, desi ai uitat să te “speli”. Apoi se depune un alt strat, peste ce era deja depus înainte pe picioarele tale si mersul se îngreunează mai rău, dar tu tot nu aduci la lumină.

În loc să mărturisesti, tu te rogi, postesti, taci si ascunzi păcatul, crezând că mâine e o altă zi, în care vei uita si nu vei mai păcătui si tot asa încerci si te străduiesti, însă din nou picioarele tale se prăfuiesc si devin si mai împovărate, iar mersul pe Calea Domnului devine foarte greu, apoi te vei opri, de oboseală.

Ce urmează? Tu stii că trebuie să trăiesti pentru Domnul ,dar nu mai poti! Prea multe întărituri s-au lipit de viata ta, vrei să mergi dar nu mai poti, ai obosit în alergarea ta! ...

Dacă nu ne spălăm picioarele, mai inainte de a merge la altar, inseamna ca dispretuim “tămâia sfântă” si facem noi una asemănătoare, una după cum ne place nouă să trăim, însă este scris: “Oricine va face tămâie ca ea, ca s-o miroase, va fi nimicit din poporul lui.”

Asta înseamnă că noi trebuie să facem exact cum spune Dumnezeu, să nu ne dăm învățături după plăcerile noastre, ci să alergăm să ne „spălăm” înainte de a merge să ne rugăm, ca mirosul să fie cel al lui Dumnezeu, ca rugăciunile să ne fie ascultate, altfel degeaba ne strângem pentru rugăciune.

Este vremea de pe urmă, când predicile nu mai pot tine piept avalansei păcatului, iar satan va da multe atacuri si va nimici multi crestini, în vietile cărora păcatul mai are încă putere, multi nu vor sti să reziste si să lupte, în războiul spiritual care va urma, pentru că n-au dorit să scape cu orice pret de păcatul care i-a robit, spălându-si picioarele, prin mărturisire si într-o zi va fi prea târziu, de aceea zilnic să ne curătim, ca să putem emana un miros plăcut lui Dumnezeu.

Cristina