ALEGERI INTELEPTE (1)

"Samuel n-a văzut cu plăcere faptul că ziceau: "Dă-ne un împărat ca să ne judece." Şi Samuel s-a rugat Domnului. Domnul a zis lui Samuel: "Ascultă glasul poporului în tot ce-ti va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei." [1 Samuel 8:6-7]

Citim despre bătrânii lui Israel, că se duc la Samuel - omul lui Dumnezeu si cer să le dea un împărat, care să domnească peste ei, pentru că vroiau si ei să aibă un conducător, asa cum aveau "toate neamurile", cerând de fapt un stăpân pământesc peste ei.

Însă, acesta era un paradox în sine, pentru că ei nu erau ca toate celelalte neamuri, si faptul că Dumnezeu le era Împăratul, tocmai acest lucru îi făcea deosebiti de celelalte popoare, iar atâta vreme cât Dumnezeu a fost Împăratul lor, totul a fost bine, chiar si dacă, a mai fost nevoie să fie corectati si ei, din când în când.

Dar tot uitându-se la popoarele din jurul lor, care aveau un "împărat" vizibil si foarte atrăgător... cu timpul, poporul Israel n-a mai dorit să se încreadă într-un Împărat nevăzut, ci si-a dorit să intre în rândul lumii, ca toate popoarele, dorind un împărat pe care să-l vadă cu ochii lor.
Mă gândesc la cât de jignit s-o fi simtit Domnul Dumnezeu auzind cererea lor, chiar că El le cunostea inima, si stia că ei pe El îl respingeau, cerând ceea ce cereau, însă a acceptat să fie înlocuit cu împăratul ales de ei.

Dar Samuel s-a înfiorat în duhul lui, întelegând răzvrătirea poporului, din ceea ce cereau ei, si temându-se de Dumnezeu, de aceea Samuel nu a găsit ca fiind bună cererea lor, dar se roagă totusi... si Dumnezeu îi spune: „Ascultă-le glasul, si pune un împărat peste ei”, chiar dacă nu acesta a fost scopul lui Dumnezeu pentru ei, totusi El a îngăduit lucrul acesta, spre nefericirea lor.

Pentru că Dumnezeu Îsi iubea poporul, i-a prevenit despre ce însemna să aibă un împărat pământesc, despre felul lui de a-i asupri, de a-i umili, de a-i supune prin control si dominare, însă chiar si asa evreii nu au renuntat la dorinta lor.

Cristina

DRAGOSTE JERTFITOARE (2)

"Rut a răspuns: "Nu sta de mine să te las, si să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu voi merge si eu, unde vei locui tu, voi locui si eu; poporul tău va fi poporul meu, si Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri si eu, si voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărti de tine decât moartea!" [Rut 1:16-17]

Naomi, rămânând văduvă, si având si cele doua nurori cu ea, doreste sa-si petreacă restul vietii in patria ei, astfel porneste ea spre casa ei, părăsită, însotită fiind, pentru o vreme, de cele doua nurori, Orpa si Rut.

Fiecare dintre aceste femei urma să ia o decizie grea în dreptul ei, prin credintă, iar dacă Naomi decisese deja ca se va întoarce, urma ca si Orpa si Naomi sa decidă ce aveau sa facă în continuare cu viata lor.

Orpa merge pana la un punct spre Dumnezeul lui Israel, apoi posibil ca a obosit si pe drum i s-a părut ciudata alegerea ei, de a o urma pe Naomi, asa ca s-a întors din drum, pornind spre poporul ei.

Insa Rut se gandeste bine si face o promisiune soacrei ei, spunandu-i: „Nu sta de mine să te las, si să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu voi merge si eu, unde vei locui tu, voi locui si eu; poporul tău va fi poporul meu, si Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri si eu, si voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărti de tine decât moartea!”

Cum a putut Rut sa ia decizia aceasta? Doar dragostea inimii o putea face pe Rut sa ia o astfel de decizie, ea renuntând la familia ei, la părintii ei, la poporul ei si acceptând sa plece în necunoscut, fără sa stie ce o asteaptă, fără sa cunoască poporul acela, fără sa stie dacă va fi sau nu fericita, însă înteleg din decizia ei, ca Rut nu mai trai pentru binele ei, ci ea trăia pentru a-i fi bine Naomei.

Rut era femeia care iubea cu adevărat, ea iubea definitiv, nu doar în vremuri bune, ci iubea la bine si la greu, ea nu era femeia care să-si trădeze iubirea si să se mute la o altă iubire, doar pentru că pierduse avantajele, nu, ea nu iubea din conjunctură, doar când îi iesea ei bine pasenta, ci ea iubea pentru că iubea, asa era ea, iubea fără interes, iubea cu adevărat si din toată inima ei.

Fie ca aceasta hotărâre a lui Rut sa fie hotărârea fiecărei sotii, înainte de căsătorie, si dacă a acceptat sa-si urmeze sotul neconditionat, atunci sa facă lucrul acesta fără murmur si fără cârtire, chiar ca nu întelege exact prin ce va urma sa treacă in călătoria vietii ei.

Insa, din nefericire, multe sotii la inceput fac aceasta promisiune, iar dupa casatorie ele lupta din rasputeri sa schimbe „traiectoria vietii” sotilor lor, dorind sa se faca voia lor, conduse fiind de dorintele lor egoiste, ca sa le fie lor bine, si asa-i abat pe sotii lor de la lucrarea lui Dumnezeu.

Observam ca Rut il alege pe Dumnezeul lui Israel, chiar ca ea era Moabita, si accepta regulile Lui, fara murmur, stiind ca trebuie sa-si tina promisiune făcută. Aceasta este lectia pe care ar vrea să ne învete Dumnezeu, El dorind ca iubirea noastră să fie neconditionată, fără prefăcătorie si fără interes.
Dar oare mai găseste Domnul Isus astăzi inimi care rămân integre în hotărârea lor de a iubi? Mai găseste Domnul Isus astăzi inimi care să nu trădeze? Mai există astăzi o dragoste jertfitoare, ca a lui Rut? … Ce credeti?...

Cristina

_______________________________________________________________________

DRAGOSTE JERTFITOARE (1)

"Rut a răspuns: "Nu sta de mine să te las, si să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu voi merge si eu, unde vei locui tu, voi locui si eu; poporul tău va fi poporul meu, si Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri si eu, si voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărti de tine decât moartea!" [Rut 1:16-17]

Cartea Rut vorbeste despre o frumoasa poveste de dragoste, plina de delicatete si culoare, petrecuta într-o vreme grea, de pe vremea Judecătorilor, poveste de dragoste in care nu se foloseste expresia „te iubesc!”, dragostea fiind demonstrata prin fapte si nu prin cuvinte.

La începutul cărtii Rut, citim despre istoria unei familii de evrei, care au plecat într-o tară îndepărtată, pentru a trai decent, dat fiind faptul ca în tara lor sărăcia crestea si lor din ce în ce le mergea mai rău.

Astfel ajunge Naomi în tara Moabului împreuna cu sotul si cu cei doi fii ai ei, însa, în tara aceasta nu a găsit fericirea asteptată de ea, ci dimpotriva, acolo a gustat tragedia vietii ei, pierzându-si si sotul si fiii, în tara Moabului.

Da, asa se întâmplă si în vremurile noastre, când tara ne este cuprinsă de crize financiare si multe familii se destramă, copii rămânând pe drumuri, fiindcă unul din părinti sau chiar si amândoi părăsesc propria tară, pentru a obtine un trai decent departe de ei.

Dacă cineva pleacă la lucru în afară nu trebuie judecat, insa a lucra departe de casa, este un mare pericol, de aceea mai întâi trebuie întrebat Dumnezeu, primind acordul Lui, trăind cu multă întelepciune, ca nici copiii si nici partenerul să nu sufere si ca satan sa nu intervină în căsnicia aceea.

Cristina

3 SEPTEMBRIE O SIMPLA INTAMPLARE? (3)

"Rut, Moabita, a zis către Naomi: "Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea căruia voi căpăta trecere." Ea i-a răspuns: "Du-te, fiica mea! Ea s-a dus într-un ogor să strângă spice pe urma secerătorilor. Şi s-a întâmplat că ogorul acela era a lui Boaz, care era din familia lui Elimelec. Şi iată că Boaz a venit din Betleem, si a zis secerătorilor: "Domnul să fie cu voi!" Ei i-au răspuns: "Domnul să te binecuvânteze!" [Rut 2:2-4]

Astăzi există multă viclenie ascunsă în inimi, fie la fete, fie la băieti si oamenii se folosesc de tot felul de siretlicuri ca să fie apoi plăcuti si acceptati, se înfrumusetează ca să atragă atentia, fac cadouri ca să iasă în evidentă, dar la Domnul nu merge asa, toate acestea nu sunt de folos, si nu atrag binecuvântarea Lui.

Când Domnul alege pentru tine sotul sau sotia pe care o astepti, vei îmbătrâni fericit lângă un om bun si credincios, fiindcă Dumnezeu este Cel ce vrea să ne conducă viata si destinul, de aceea să nu procedăm ca si lumea, ci să credem ca Dumnezeu ne va purta de grijă, chiar si în domeniul căsătoriei.
Da, Dumnezeu îl cunoaste si pe acel Boaz, pregătit pentru fiecare fată care trăieste ca si Rut, fiindcă Dumnezeu a pregătit deja binecuvântarea pentru noi si Domnul asteaptă timpul Lui pentru ca fiecare s-o primim, de aceea nădăjduieste în Cuvântul Său si nu te teme că altcineva îti va „fura” binecuvântarea, fiindcă ce Domnul Isus ti-a pregătit, El este capabil să si păstreze, până la vremea hotărâtă de El.

 

Cristina

O SIMPLA INTAMPLARE? (2)

 "Rut, Moabita, a zis către Naomi: "Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea căruia voi căpăta trecere." Ea i-a răspuns: "Du-te, fiica mea! Ea s-a dus într-un ogor să strângă spice pe urma secerătorilor. Şi s-a întâmplat că ogorul acela era a lui Boaz, care era din familia lui Elimelec. Şi iată că Boaz a venit din Betleem, si a zis secerătorilor: "Domnul să fie cu voi!" Ei i-au răspuns: "Domnul să te binecuvânteze!" [Rut 2:2-4]

Cel mai frumos lucru pentru o fată sau pentru un băiat, este când, „din întâmplare”, Dumnezeu îi aduce împreună pe cei doi, împlinind El pentru ei ceea ce de mult a stabilit in ceruri. Boaz se interesează primul despre Rut si nu Rut de Boaz, lui plăcându-i mărturia trăirii ei, slujirea ei, si astfel ea primeste trecere in inima lui.

Dar faptul ca i-a plăcut lui Boaz, nu a făcut-o pe Rut să se creadă cineva, ca si cum nimeni nu mai era ca ea, crezându-se mai importantă decât fetele care lucrau pe ogorul lui. Nu! Ci ea si mai mult s-a smerit, spunându-i cu recunostintă lui Boaz: „eu nu sunt nici măcar ca una din slujnicele tale”.
Ce caracter frumos avea Rut! Dar oare cum era Boaz, ca Domnul să-i dăruiască asa o comoară de fată? Numele Boaz se traduce „în El este puterea!”, semn ca în Boaz lucra cu putere Duhul Sfânt, el fiind un om duhovnicesc, un om deosebit, de încredere, care nu dezamăgise pe nimeni prin trăirea sa.

Boaz era un om de calitate, nu un om superficial si usuratic, ci era un om diferit de altii, care-si tinea promisiunile, care nu se juca cu sentimentele fetelor, nici nu flirta cu ele, el fiind cu adevărat credincios Cuvântului lui Dumnezeu, si tot ce începea ducea la bun sfârsit, negăsindu-si pacea si linistea până nu împlinea voia Domnului.

Cristina

1 SEPTEMBRIE O SIMPLA INTAMPLARE? (1)

"Rut, Moabita, a zis către Naomi: "Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea căruia voi căpăta trecere." Ea i-a răspuns: "Du-te, fiica mea! Ea s-a dus într-un ogor să strângă spice pe urma secerătorilor. Şi s-a întâmplat că ogorul acela era a lui Boaz, care era din familia lui Elimelec. Şi iată că Boaz a venit din Betleem, si a zis secerătorilor: "Domnul să fie cu voi!" Ei i-au răspuns: "Domnul să te binecuvânteze!" [Rut 2:2-4]

Să fi fost întâlnirea lui Rut cu Boaz o simplă întâmplare? Asa pare, deoarece întâlnirea lor a avut loc la seceris, nu pe stradă, nici la un ceai, ci în lucrare, acolo unde erau martori si observau curătia inimilor lor, si cred că nici Rut si nici Boaz nu anticipaseră că această întâlnire era programată de mult pentru ei, de Însusi Dumnezeu, deoarece in versetul 3 scrie că: “s-a întâmplat ca Rut să lucreze pe ogorul lui Boaz.”

Da, pentru om este întâmplător tot ce vine în viata lui, însă la Dumnezeu totul este programat exact, timpul, locul, persoana, totul este după cum s-a hotărât în cer, si omul care trăieste dorind să facă voia lui Dumnezeu, va accepta planul Domnului pentru el, însă omul care nu e curat, va trăi după poftele inimii lui si se va abate tot mai mult de la ce Domnul a pregătit pentru el.

Citind cartea Rut înteleg ca ea nu a contribuit cu nimic la întâlnirea aceasta, nefăcând tot posibilul sa-l întâlnească pe Boaz, nici nu s-a interesat de el, nici nu l-a căutat, nici nu i-a trimis vesti, ca să stie când va mai veni pe ogor, si astfel să-l poată si ea vedea. Nu!

Absolut nimic n-a fost planificat de ea, fiindcă Rut nu avea preocuparea căsătoriei in mintea ei, ci ea dorea sa culeagă spice, fiind de folos soacrei ei. De aceea Dumnezeu a lucrat pentru ea, fiindcă ea nu s-a străduit să fie remarcată de bărbati, nici nu a căutat special ogorul acela, ci pur si simplu „s-a întâmplat”, spunem noi, însă la Dumnezeu nimic nu este întâmplător.

Cristina