"...pentru
ca nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri; căci stiti singuri că la
aceasta suntem randuiti." [1 Tesaloniceni 3:3]
Îmi amintesc ziua în care totul părea că se prăbuseste
în jurul meu, ca apoi să mă afunde. Treceam prin probe după probe pentru a mi
se constata iubirea, răbdarea, credinta, loialitatea, integritatea... pană am
ajuns în ziua în care singurul gând ce se mai auzea era: "ai rămas
singură... atât de singură.. Unde e Dumnezeu chiar acum?"
Si gandul ala provoca si mai multă suferintă... Dar
nu voi uita vreodată imaginea imediat următoare lui. Eu în bratele Lui, apărată
de scumpul meu Domn Isus. Cel rău se zbătea, se străduia din răsputeri să
ajungă la mine prin toate mijloacele posibile. Am fost surprinsă de dorinta lui
atât de puternică si de înversunarea lui în luptă. Da, se lupta să mă ia de la
El! Dar Printul mă strângea în bratele Sale mai tare, ca nu cumva să fiu atinsă
de un deget de-al celui ce-mi vroia sufletul si viata.
Mă înselasem amarnic. Nu fusesem nici o clipă
singură. Doar îmbrătisarea Sa cu dragoste, lacrimile Sale tăcute si tot ceea ce
îndura pentru mine m-au tinut tare în continuare...
Ti-ai imaginat vreodată bătălia asta crancenă?
Închide ochii.
Diana T., Timisoara
Postări
