Intr-o
imprejurare, cand cunoscutul misionar englez Hudson Taylor era bolnav, a spus: “Nu
pot sa citesc, nu sunt in stare sa ma rog, dar pot sa fac un lucru: sa ma
incred in Dumnezeu.” De cate ori crestinii aflati pe patul de boala sunt
tulburati ca nu pot nici sa citeasca, nici sa se roage!
Dumnezeu nu
ne cere niciodata ceea ce nu putem face. El cunoaste durerea care uneori ne ia
si puterea de a gandi. “Caci El (Dumnezeu) stie din ce suntem facuti; isi aduce
aminte ca suntem tarana” (Psalm 103:14). Dumnezeu este Parintele indurarilor,
ai mileio nesfarsite si al oricarei mangaieri. Ceea ce asteapta Dumnezeu de la
rascumparatii Sai este ca ei sa accepte aceasta slabiciune, aceasta
incapacitate – chiar daca deseori nu inteleg de ce – ca pe ceva ingaduit de El sis
a se daruiasca in intregime purtarii Sale de grija.
O pace
adanca umple inima care se sprijina pe duiosia Tatalui din ceruri; atunci
agitatia si ingrijorarea se potolesc. Sa ne bizuim pe Tatal Ceresc, sa ne lasam
invaluiti de dragostea nepatrunsa a Aceluia care stie totul si a carui prezenta
lumineaza calea vietii. El a spus: “Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip
nu te voi parasi: (Evrei 13:5).
Postări
