Un medic
tocmai voia sa apuce pe cararea ce ducea spre casa, cand din marginea satului o
luminita parca il privea rugator. Acolo locuia o vaduva tanara, careia ii
promisese o vizita. Era cam oboist de atata alergare pe la casele bolnavilor,
dar totusi se gandi ca maine poate fi prea tarziu. Peste cateva clipe, medical intra
in camera slab luminata. In camera, pe pat, era o femeie a carei sfarsit se
vedea ca este aproape. La capataiul patului statea o vecina in varsta, care
incerca sa o ajute. Intr-un colt a camerei saracacioase era un patuc de copii. In
el dormea, invelit in paturi vechi, baietelul de trei luni al vaduvei. Medical se
apropie de patul bolnavei si-i lua mana slaba si fierbinte.
- Oh, domnule doctor, spuse ea cu greu, multumiri fie
aduse lui Dumnezeu ca ati mai venit o data! Pentru mine nu mai puteti face
nimic, eu plec in curand. Dar ce va fi cu copilul meu? Trebuie sa-l las singur
pe lume.
-
Dumnezeul nostru este
un Tata al orfanilor, raspunse medical emotionat. El nu-l va parasi pe copil. Vreau
sa fac tot ce-mi sta in putinta pentru a fi ingrijit.
- Dumnezeu sa va rasplateasca, domnule doctor.
Postări
