septembrie 17, 2014

AJUTORUL ORFANILOR (2)

“El este Tatal orfanilor, Aparatorul vaduvelor, El, Dumnezeu...” [Psalm 68:5]

        Medicul mai dadu cateva sfaturi femeii in varsta, apoi parasi camera vaduvei. Inainta incet spre casa si ganditor. O intrebare apasa pe inima lui: Ce se va intampla cu baietelul? Ajuns acasa, toti ascultara cu atentie cele spuse de tatal. In ochii mamei se aflau lacrimi. In ea se trezi un gand pe care il adusese in liniste, in rugaciune inaintea lui Dumnezeu. Copilul cel mare intrerupse linistea si intreba daca baietelul nu poate fi adus la ei acasa. Sotul isi privi sotia. Gandeau si ei acelasi lucru. Apoi sotia zise: “Vreau sa iau grija sarmanei mame chiar acum. Cu toate greutatile noastre, sub acoperisul casei noastre mai are loc un copil.”

Bolnava tocmai se trezise dintr-o atipeala scurta, cand usa se deschise si spre mirarea ei intra medical cu sotia sa. Muribunda afla ca baietelul va gasi un loc in familia medicului. Peste fata palida a muribundei se raspandi o lumina stralucitoare si zise: “Dumnezeu a facut totul bine. El sa va rasplateasca pentru ce ati facut. Lasati-ma sa- l mai privesc o data in lumea aceasta!” Cateva ore mai tarziu, femeia adormi in pace, caci Tatal orfanilor Se ingrijise de copilul ei. Nu il va mai vedea in lumea aceasta, dar Dumnezeu a gasit o cale, ca s ail vada in locul pregatit de El, acolo unde nu mai exista durere su despartire.