Medicul mai
dadu cateva sfaturi femeii in varsta, apoi parasi camera vaduvei. Inainta incet
spre casa si ganditor. O intrebare apasa pe inima lui: Ce se va intampla cu
baietelul? Ajuns acasa, toti ascultara cu atentie cele spuse de tatal. In ochii
mamei se aflau lacrimi. In ea se trezi un gand pe care il adusese in liniste,
in rugaciune inaintea lui Dumnezeu. Copilul cel mare intrerupse linistea si
intreba daca baietelul nu poate fi adus la ei acasa. Sotul isi privi sotia. Gandeau
si ei acelasi lucru. Apoi sotia zise: “Vreau sa iau grija sarmanei mame chiar
acum. Cu toate greutatile noastre, sub acoperisul casei noastre mai are loc un
copil.”
Bolnava tocmai se trezise
dintr-o atipeala scurta, cand usa se deschise si spre mirarea ei intra medical cu
sotia sa. Muribunda afla ca baietelul va gasi un loc in familia medicului. Peste
fata palida a muribundei se raspandi o lumina stralucitoare si zise: “Dumnezeu
a facut totul bine. El sa va rasplateasca pentru ce ati facut. Lasati-ma sa- l
mai privesc o data in lumea aceasta!” Cateva ore mai tarziu, femeia adormi in
pace, caci Tatal orfanilor Se ingrijise de copilul ei. Nu il va mai vedea in
lumea aceasta, dar Dumnezeu a gasit o cale, ca s ail vada in locul pregatit de
El, acolo unde nu mai exista durere su despartire.
Postări
