MULTUMESTE-I LUI DUMNEZEU PENTRU CEEA CE AI: FAMILIE, CASA, LOC DE MUNCA ETC.

“Voi lauda pe Domnul din toata inima mea, voi istorisi toate minunile Lui. Voi face din Tine bucuria si veselia mea si voi cânta Numele Tau, Dumnezeule Prea Înalte.” [Psalmul 9:1-2]

 

      În limba Anglo-Saxona veche, atât în vorbire cât si în scris termenul „thankful” (a fi multumitor) era deseori înlocuit cu termenul „thinkful” (a gândi corect). Aceasta coincidenta nu-i însa deloc întâmplatoare, pentru ca numai acei  ce gândesc si evalueaza corect lucrurile, pot fi cu adevarat si multumitori pentru tot ceea ce au.

     Am auzit despre un om care a sunat o companie imobiliara oferindu-si casa spre vânzare, motivând ca s-a plictisit de felul cum arata. Când i s-a cerut sa-si descrie casa, acesta a spus: „casa mea este situata într-o zona linistita a orasului, foarte aproape de strada principala, are 5 camere, mocheta si instalatii sanitare si de încalzire noi, iar curtea este plina de verdeata si multi pomi.” Dupa ce aceste informatii au fost notate cu minutiozitate, compania a publicat în ziarul ei de publicitate aceasta oferta în ziua urmatoare, cu mentiunea: ”adresa privata!” Dorind însa sa-si cumpere o casa noua, acelasi proprietar a sunat o alta companie imobiliara, cerându-i ajutorul pentru a-si gasi o noua locuinta. Când acestia l-au întrebat ce fel de locuinta si-ar dori, omul a explicat:  „as dori o casa cu 4-5 camere situata într-un cartier de locuinte, având mocheta si instalatii noi, iar gradina sa fie plina de pomi si verdeata.” La numai câteva ore dupa ce si-a exprimat preferintele, un angajat al  acestei companii imobiliare l-a sunat pe cumparator spunându-i ca în evidentele companiei lor nu au nici o oferta asemanatoare cu pretentiile exprimate, dar a gasit o casa potrivita cu pretentiile exprimate într-un anunt al unei companii similare. Cand acelei companii i s-a cerut adresa locuintei ofertate, cumparatorul a observat însa ca locuinta ce i-a fost recomandata este chiar locuinta pe care tocmai el o scosese la vânzare!

     Dupa aceasta experienta acel om nu si-a mai vândut casa, iar din acea zi  a început sa fie multumitor lui Dumnezeu pentru toate lucrurile privind cu alti ochi tot ceea ce avea.

FA DIFERENTA INTRE LUCRURILE IMPORTANTE SI CELE FARA VALOARE

” …Isus i-a zis: „Lasa mortii sa-si îngroape mortii, si tu du-te de vesteste Împaratia lui Dumnezeu.” Un altul i-a zis:”Doamne, Te voi urma, dar lasa-ma întâi sa ma duc sa-mi iau ramas bun de la ai mei.” Isus i-a raspuns: ”Oricine pune mâna pe plug si se uita înapoi, nu este destoinic pentru Împaratia lui Dumnezeu.” [Luca 9:60-62]

 

     Într-unul dintre capitolele cartii „Practicarea prezentei lui Dumnezeu”, autorul face o declaratie surprinzatoare spunând ca persoana care nu se îngrijoreaza si nu se grabeste atunci când face ceva, reuseste sa faca de doua ori mai multe lucruri decât oricine altcineva, pentru ca în acele momente ea alege sa faca numai ceea ce este important si lucreaza cu responsabilitate si întelepciune.

     Vorbind despre acelasi subiect, Victor Frankl a spus: ”pentru ca cineva sa reuseasca în treburile vietii, trebuie sa devina o persoana selectiva!”  Cu alte cuvinte, aceasta persoana trebuie sa stie când sa deschida si când sa închida televizorul, ce carti si ce ziare ar trebui sa citeasca si pe care sa le arunce la cos. A fi selectiv înseamna a sti sa faci o deosebire între ceea ce este important, de ceea ce este fara valoare; între ceea ce este esential de ceea ce este efemer, între lucrurile de pret si gunoaiele lumii.

NU INCETA SA TE ROGI CU CREDINTA!

“Bucurati-va totdeauna în Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va!” [Filipeni 4:4]

 

     Într-o povestire imaginara se spune ca un pastor avea un papagal care a învatat sa spuna numai „sa ne rugam!” „sa ne rugam!” Desi pastorul a încercat sa-l învete si alte cuvinte, de fiecare data papagalul spunea numai:”sa ne rugam!” „sa ne rugam!”

     Într-o zi pastorul a auzit ca unul dintre diaconii sai are si el un papagal dar care de fiecare data spunea numai :”sa ne sarutam!” „sa ne sarutam!” Pentru a vedea care este reactia papagalului sau la întâlnirea cu papagalul femela al diaconului, pastorul l-a invitat pe acesta sa-l viziteze. Când diaconul a ajuns la casa pastorului, acesta a luat femela papagal si a închis-o în aceiasi colivie cu papagalul sau. În numai câteva clipe, papagalul diaconului a început sa vorbeasca spunând : „sa ne sarutam!” „sa ne sarutam!” . Însa când toti asteptau ca raspunsul papagalului pastorului sa fie: „sa ne rugam! „sa ne rugam!” acesta a început sa vorbeasca spunând: „îti multumesc Doamne pentru ca mi-ai ascultat rugaciunile!” Acest fapt ne arata ca între rugaciunile staruitoare si multumire, trebuie sa fie o strânsa legatura.

     Înaintea unei misiuni dificile, un soldat a îngenunchiat în camera lui si-a început sa se roage cu insistenta cerând ajutorul lui Dumnezeu. În timpul rugaciunii a auzit însa o bataie puternica în usa. Când a mers sa deschida usa, l-a observat pe colonelul sau care a venit sa-i vorbeasca. Când acesta a înteles ca soldatul a întârziat sa-i deschida pentru ca era în rugaciune, i-a marturisit ca si el a facut acelasi lucru cu multi ani de zile în urma, când i-a cerut cu insistenta lui Dumnezeu sa-l pastreze cu viata prin toate misiunile pe care urma sa le împlineasca. Dupa aceea a încetat însa sa se mai roage, pentru ca nu mai are nimic ce sa-i mai ceara lui Dumnezeu. Când i-a auzit raspunsul, soldatul i-a zis colonelului : „domnule comandant; ar trebui sa reincepi rugaciunea chiar din aceste momente si sa te rogi cu staruinta în fiecare zi, pentru ca desi nu mai ai nimic de cerut, ai ramas asa de în urma cu multumirile. Acelui colonel, Dumnezeu i-a ascultat rugaciunea, i-a pastrat viata si în mijlocul razboiului si i-a adaugat înca multi ani. Dar el a încetat sa se mai roage pentru ca desi nu mai avea nimic de cerut, a uitat sa multumeasca!

DOMNUL ITI ALINA FIECARE DURERE IN PARTE!

“Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, pentru mântuirea gata sa fie descoperita în vremurile de apoi! În ea voi va bucurati mult, macar ca acum, daca trebuie, sunteti întristati pentru putina vreme prin felurite încercari, pentru ca încercarea credintei voastre, cu mult mai scumpa decât aurul care piere si care totusi este cercat prin foc, sa aiba ca urmare lauda, slava si cinstea, la aratarea lui Isus Hristos…” [1 Petru 1:5-7]

 

     Biblia îi numeste fericiti pe acei care nu-si pierd bucuria chiar si în cele mai grele momente ale vietii. De fapt bucuria crestina este cea care ne ajuta sa trecem mai usor peste urcusurile si coborâsurile  evenimentelor de fiecare zi. Când biblia spune „bucurati-va totdeauna!” aceasta înseamna ca în mijlocul încercarilor si al greutatilor vietii, trebuie sa avem aceiasi stare a inimii ca în vremea de biruinta si reusite. Atunci când vom învata sa ne bucuram în orice vreme, vom descoperi ca ne este si mult mai usor sa fim multumitori.

     Fondatorul Institutului Biblic din Los Angeles, Dr.R.A.Torrey, si-a pierdut una dintre fiicele sale, pe când aceasta avea numai 12 ani. La o saptamâna dupa înmormântare, Torey a iesit afara pentru a se plimba prin aceleasi locuri pe unde obisnuia sa mearga împreuna cu fiica sa, când aceasta era înca în viata. Desi plecase de acasa plin de întristare, în timpul plimbarii el a început sa mediteze la experientele traite si la locul unde se afla fiica lui în acele momente. În timp ce urmarea fiecare colt pe unde trecuse mai înainte cu fiica lui, tatal îsi zicea în inima lui: pe aici a pasit si  fiica mea; dar acum ea nu mai este aici! În aceste momente, ea însa  umbla pe strazi de aur, într-un loc unde nu este durere si nici un fel de suferinta! În timp ce se gânde însa la aceasta stralucire, Torrey s-a simtit deodata învaluit de prezenta Duhului lui Dumnezeu si a trait o mângaiere profunda si o bucurie de negrait, care i-a umplut inima. Acea plinatate n-a mai pierdut-o niciodata, pentru ca prezenta si mângaierea Duhului lui Dumnezeu i-a adus aceiasi bucurie pe care a avut-o si atunci când fiica lui era în viata.

     Dupa aceasta experienta, Torey s-a trezit deodata multumindu-i lui Dumnezeu pentru cei 12 ani pe care ia petrecut împreuna cu fiica sa si pentru siguranta ca aceasta este acum în bratele Domnului. Pentru el bucuria mângaierii si a nadejdii pe care a primit-o din partea lui Dumnezeu în cele mai grele momente ale vietii, l-a facut sa fie multumitor chiar si pentru cea mai grea experienta prin care a trecut.

 

DOMNUL E SINGURUL CE NE POATE DA BINECUVANTAREA ASTEPTATA!

“Si cuvântul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava întocmai ca slava singurului nascut din Tatal.” [Ioan 1:14]

 

     În una dintre cartile sale, scriitorul Leo Rosten, a povestit o întâmplare traita de un tânar inginer evreu, numit Yuri Smolenski. Acesta a trait în perioada razboiului rece, trecând prin persecutiile severe ale sistemului comunist din Rusia. Autoritatile de atunci i-au comunicat într-o zi lui Yuri, ca urmeaza sa fie promovat într-o noua slujba, trebuind sa mearga într-o zona miniera din îndepartata Siberie. Stiind nu-l vor mai vedea pentru multa vreme, în timp ce acesta îsi împacheta lucrurile pentru plecare, parintii îl urmareau îndeaproape plângând. Nu mai plângeti, a încercat Yuri sa-i linisteasca; am sa va scriu câte o scrisoare în fiecare zi. Dar cum vei reusi sa scapi de cenzura? a întrebat atunci mama. Acestia îti vor analiza fiecare cuvânt pe care îl vei scrie si vor opri toate scrisorile care nu le vor fi pe plac! Pentru a-i pacali pe KGB-isti, am o idee; a intervenit atunci tatal. Tot ceea ce vei scrie cu cerneala neagra, vom sti ca este adevarat, iar tot ce vei scrie cu cerneala rosie, vom întelege ca nu-i demn de luat în considerare, pentru ca sunt neadevaruri! Dupa aceasta întelegere, la o luna de la plecare fiului, parintii primesc o scrisoare scrisa în totalitate numai cu cerneala neagra. Constatând ca nici un cuvânt n-a fost scris cu cerneala rosie, parintii au ramas foarte surprinsi si au început sa citeasca scrisoarea cu si mai mare atentie.

     “Draga mama si tata; scria fiul. Nici nu pot sa va spun prin cuvinte cât de bine o duc în locul acesta. Aici este ca în Paradis! Suntem tratati regeste! Am un apartament foarte frumos si bine încalzit. La masa ne serveste un bucatar foarte iscusit care ne pregateste friptura în fiecare zi. Aici sunt foarte multe sali de concerte, teatre si cinematografe, iar intrarea la toate aceste spectacole este libera. Putem merge la spectacole toata ziua, fara a plati nimic. Aici nu este nici un fel de manifestare antisemita, iar superiorii mei ma trateaza cu atâta dragoste încât simt ca voi însiva îmi sunteti alaturi. Sa nu va faceti griji pentru mine. Va iubesc din toata inima. Fiul vostru, Yuri!”

     Dupa ce au citit acest mesaj plin de superlative, parintii au ramas si mai nedumeriti. Nu puteau crede ca fiul lor o duce chiar asa de bine.  Când s-au uitat însa cu mai mare atentie, au vazut pe un colt în partea de jos a scrisorii mesajul: „P.S. singurul lucru pe care nu l-am gasit aici, este cerneala rosie!”

     Desi în lumea în care traim sunt înca multe lucruri care ne lipsesc, încercari si necazuri pe care ar trebui sa le scriem cu cerneala rosie,  potrivit versetului biblic de astazi, putem spune ca Domnul Isus a venit în mijlocul lumii noastre, ca sa ne descopere Adevarul si sa ne aduca binecuvântarile pe care nimeni altcineva nu ni le poate oferi.  

AI DOBANDIT STATUTUL DE COPIL DE IMPARAT?

“Isus le-a zis: ”Lumina mai este putina vreme în mijlocul vostru. Umblati ca unii cari aveti lumina, ca sa nu va cuprinda întunericul: cine umbla în întuneric, nu stie unde merge. Câta vreme aveti lumina printre voi, credeti în lumina, ca sa fiti fii ai luminii.” [Ioan 12:35-36]

 

     Jucatorul de baseball Orel Herohiser a povestit în autobiografia sa, ca momentul crucial al carierei sale sportive, l-a reprezentat o discutie pe care a avut-o cu managerul sau Tommy Laorda. Acesta l-a chemat într-o zi la biroul sau, si chiar înainte ca Orel sa se aseze, a început sa tipe strigându-i: ”Nu crezi deloc în potentialul tau! Esti capabil sa joci în prima liga si esuezi în cele mai simple momente de joc. De ce te porti asa de gingas cu adversarii tai? Fii mai agresiv; fii pe teren ca un buldog!” De astazi îti voi spune „buldogul”, a concluzionat managerul, iar sub acest nume sa faci în asa fel încât sa-i sperii de moarte pe adversarii tai! Daca nu vei proceda astfel, vei fi concediat, pierzând orice sansa de-a mai juca baseball.

     Începând din acea zi, Orel a fost cu adevarat un alt jucator, ajungând unul dintre cei mai apreciati aruncatori din liga americana. Cearta pe care a primit-o de la managerul sau, pe care el o numea „Predica din biroul managerului” si-a atins scopul.

     Potrivit acestei experiente, putem spune ca pentru a avea reusita în împlinirea responsabilitatilor vietii, trebuie sa dobândim o atitudine corecta fata de noi însine. Sa nu uitam niciodata ca prin credinta în jertfa Domnului Isus, am capatat statutul de Copii ai lui Dumnezeu, iar în aceasta pozitie de fii ai Regelui Suprem, trebuie sa traim cu demnitate, lucrând cu multa îndrazneala si dedicare.

 

MERGI PE CALEA BUNA

„Copilasilor, sa nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si cu  adevarul.” [1 Ioan 3:18]

 

     Steve Brown, a povestit o întâmplare deosebita traita de un soldat englez în timpul Primului Razboi Mondial. Când acesta a ajuns pe linia frontului, s-a speriat asa de tare încât în noaptea urmatoare a dezertat din armata si a plecat prin întuneric sa caute un drum spre casa. Din cauza cetii, în acea noapte nu se vedea însa nici o stea pe cer, dupa care sa se poata orienta. Desi cauta un drum care sa-l duca spre port, dupa câteva ore de mers prin întuneric, soldatul s-a ratacit.  La un moment dat însa, a ajuns la o intersectie de drumuri, unde a gasit pilonul unui stâlp pe care îl credea suportul unui semn indicator. Pentru ca din cauza întunericului nu putea sa vada ceea ce anunta acel semn indicator, soldatul s-a hotarât sa se catere pe stâlp, încercând sa descopere pipaind, informatii spre calea cea buna. În foarte scurt timp însa, dezertorul a descoperit ca în loc de semn indicator, acel suport sustinea un crucifix. Aceasta descoperire l-a facut însa sa traiasca un fior si o emotie asa de puternica, încât viata i-a fost schimbata. Atunci când încerca cu disperare sa gaseasca un indiciu care sa-i conduca pasii spre casa, a gasit o marturie care sa-i îndrume viata.  În acele momente a înteles ca Hristos a murit în locul lui, îndurând dureri mult mai mari decât cele prin care el trecea, iar în suferinta Sa, Fiul lui Dumnezeu n-a dat înapoi ci a mers cu credinciosie pâna la capat. Cercetat de aceasta experienta, soldatul dezertor a ramas mai multe ore  lânga acel crucifix plângând, iar în dimineata urmatoare s-a întors la compania sa, hotarât sa nu mai dezerteze niciodata.

     Fiecare dintre noi cautam indicatoare care sa ne îndrume spre directia cea buna. Pentru ca în mijlocul evenimetelor prin care orbecaim sa gasim calea cea buna, ar trebui sa ne oprim pentru o clipa, asemenea acestui soldat, ca sa descoperim fata lui Hristos. Numai dupa ce am ajuns la cruce si-am înteles actul jertfei Fiului lui Dumnezeu, sensul vietii noastre va fi altul, mergând pe calea cea buna.