RISIPA

„Ca o potarniche, care cloceste niste oua pe care nu le-a ouat ea, asa este cel ce agoniseste bogatii pe nedrept; trebuie sa le parasesca in mijlocul zilelor sale, si la urma nu este decat un nebun." [Ieremia 17:11]

Cu multi ani in urma, un tanar studia chimia in Leipzig. Murind tatal sau, ii revenira 63.000 marci germane, si la scurt timp primi inca o suma foarte mare. „Ce noroc!" spunea toata lumea plina de invidie. Dar asa cum se intampla deseori, acesti bani au dus la nenorocirea tanarului. Studentul harnic si modest de pana atunci a renuntat la studiu si a pornit in calatorii. Peste tot pe unde mergea, pasea ca un lord si savura toate placerile pe care le ofera lumea. Dupa cateva luni, mostenitorul bogat se intoarse in orasul sau ca om sarac. Prin viata sa destrabalata isi pierduse nu numai banii, ci si sanatatea si mintea. Pana la urma a fost dus intr-un ospiciu.

Nu ne aminteste aceasta povestire de fiul risipitor din Luca 1 5? Si el a plecat de acasa in lume cu o mare mostenire, pe care a solicitat-o inainte de timp, risipindu-si averea si ducand o viata destrabalata. Dar cu totul alt sfarsit a avut istoria fiului risipitor. Acesta s-a intors la tatal sau si a recunoscut pacatul sau; a gasit la tatal sau nu numai iertare, ci a fost si primit in casa tatalui.

SA LUAM SEAMA!

 „Cuvintele unui intelept sunt placute, dar buzele nebunului ii aduc pieirea." [Eclesiastul 10:12]

Un crestin batran ne-a povestit urmatoarele:

„Cand eram sef de echipa pe un santier, aveam un om care injura ingrozitor. Cel mai rau se comporta in ziua de luni dupa ce avea o zi intreaga de chefuri. Intr-o astfel de zi, l-am chemat in birou. Cand a intrat, mi-a spus: «Stiu ca astazi nu pot sa lucrez cum trebuie; dar asta e placerea mea sa beau» -«Eu nu vreau sa-ti vorbesc despre betie. Daca tu consideri ca in timpul liber vrei sa-ti ruinezi sanatatea, eu nu-ti pot interzice. Dar vreau sa-ti interzic sa te mai rogi in mod deschis la locul de munca» - «Dar eu nu ma rog niciodata», zise cu surprindere omul. «Totusi, eu te-am auzit toata dimineata cum ai strigat la Dumnezeu sa te bata sau sa te trasneasca. Iti este asa de urata viata, incat vrei sa se termine inainte de vreme? Eu ma voi ruga lui Dumnezeu sa te salveze din aceasta stare nenorocita.»

Omul se inrosi si se duse la locul lui de munca. Ce s-a petrecut in inima lui numai Dumnezeu stie. De atunci inainte s-a straduit sa vina treaz la lucru si nu l-am mai auzit injurand."

 

 

CREDINTA MANTUITOARE

„Si sa vestesc iudeilor si grecilor: pocainta fata de Dumnezeu si credinta in Domnul nostru Isus Hristos." [Faptele Apostolilor 20:21]

Cei mai multi oameni spun ca ei cred ca Isus Hristos a fost rastignit, dar in viata lor nu se observa nicio schimbare. Aceasta este o credinta intr-un fapt istoric. Cu o asemenea asa-zisa "credinta", omul traieste mai departe in pacate si ajunge in iad.

Dumnezeu spune ca Mantuitorul a murit pentru pacatele noastre. "El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti" (Isaia 53.5). Daca eu cred ca Hristos a murit din pricina pacatelor savarsite de mine, nu mai pot trai in pacat. Dimpotriva, drept recunostinta ca m-a salvat de osanda vesnica, voi cauta sa traiesc in totul pentru Mantuitorul meu. Aceasta nu este o credinta intr-un Hristos istoric, ci intr-un Hristos Mantuitor, care a devenit Loctiitorul nostru in moarte. A crede in Mantuitorul este ceva mai mult decat un consimtamant intelectual fata de unele dovezi. Credinta in Hristos il determina pe omul pacatos sa vina la El, sa se predea in bratele Sale, ca Dumnezeu sa-i ierte pacatele si sa-i innoiasca viata. Astfel, dintr-un pacatos osandit la moarte vesnica, devine un om mantuit si posesorul vietii vesnice.

CUCERIT DE BIBLIE

„Caci Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator... judeca simtirile si gandurile inimii." [Evrei 4:12]

Juan Chavez era un tanar foarte solid din Mexic, care devenise un mare bandit. Datorita faptului ca avea o putere herculeeana, el a ingrozit pe multi mexicani. Juan era omul numarul „unu" urmarit de politie. Dar toate incercarile lor de a-l prinde au ramas zadarnice. Intr-o zi, la Saltillo, la tribunalul mexican, Juan Chavez s-a prezentat de bunavoie si a spus judecatorului: „Eu sunt Juan Chavez". Judecatorul a incremenit. Dezmeticindu-se, judecatorul l-a intrebat: „Cine te-a adus aici?", pentru ca nu vedea pe niciun politist cu el. Chavez tinea in mana o Biblie pe care a ridicat-o si a zis: „Cartea aceasta m-a adus, am venit sa-mi platesc toate datoriile." Apoi el a explicat judecatorului cum dupa o talharie, printre lucrurile furate a gasit si Biblia aceea. El isi avea ascunzatoarea in munti, intr-o pestera, si cum nu avea altceva de facut, s-a apucat de citirea Bibliei. Ea l-a cucerit, incat nu s-a mai putut lasa de ea. „Aceasta Biblie mi-a schimbat viata", a afirmat Chavez.

In timp ce unele carti informeaza, altele reformeaza, numai Biblia transforma vietile oamenilor. Fericiti sunt cei ce pot spune: „Aceasta

Biblie mi-a schimbat viata"!

DUMNEZEU RASPLATESTE DOBANDA BUNA

"Cine are mila de sarac, imprumuta pe Domnul, si El ii va rasplati binefacerea. [Proverbe 19:17]

George Whitefield, un predicator renumit in sec. al XVIII-lea in Anglia si in America, calarea neobosit dintr-o localitate in alta. Odata auzi despre o vaduva aflata in mare lipsa si ii dadu acesteia toti banii pe care ii detinea: cinci guinee. Prietenul sau l-a apostrofat ca nu a lucrat intelept, dar acest predicator i-a replicat: “Daca Dumnezeu ne face sa intalnim necazul, atunci o face cu intentia de a acorda un ajutor!” la scurt timp dupa aceea, ii ajunse un hot si le ceru toti anii. Acum si prietenul ramase fara bani. Curand aparu din nou hotul si ii ceru lui George sa-i dea haina. In schimb hotul ii dadu predicatorului haina sa carpita. Nu dupa mult timp il vazura iarasi pe hot urmarindu-i. cei doi manara repede caii si ajunsera intr-un sat scapand de hot. In locul in care au innoptat, George a cautat in haina hotului si a gasit un portmoneu cu 65 de guinee.

Dumnezeu nu plateste intotdeauna dobanda pamanteasca, dar El strange pentru noi, cu siguranta, “o comoara in cer”. Este aceasta o consolare pentru lumea cealalta? Nu, ci o apreciere corecta a realitatii. Putem fi siguri ca El nu va trece niciodata cu vederea, cand vom renunta la ceva sau vom da ceva pentru El, cu toate ca am fi avut nevoie de acel lucru sau ne-ar fi revenit noua.

Corabia iui Noe

"Fa-ti o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o imparti in camarute si s-o tencuiesti cu smoala pe dinauntru si pe dinafara." [Geneza 6:14]

Rautatea oamenilor ajunsese mare pe pamant. Dumnezeu hotarase judecata oamenilor. Inainte de judecata, Dumnezeu a oferit insa salvarea. Mila nu exclude judecata, ci mila este manifestata inainte de pedeapsa. Pentru a scapa de judecata, Dumnezeu a oferit un mijloc: corabia. Fiind de culoare neagra, probabil multi au evitat corabia.

Asa sunt si astazi adevarurile lui Dumnezeu: neatractive. Satan si-a vopsit in culori stridente toate ofertele lui. Si cu acestea ii atrage cu putere mare pe oameni spre pierzare. Peste tot in lume se fac eforturi ca totul sa fie atractiv, iar pentru aceasta se folosesc cele mai stridente culori. Dincolo de ele se afla insa marele foc al judecatii lui Dumnezeu. Lucrurile oferite de Dumnezeu par neatractive, dar in interior ofera protectie fata de judecata Sa.

Cand contemporanii lui Noe au constatat ca acesta a avut dreptate, nu le-a mai fost de niciun folos. Nici celor ce nu vor sa accepte acum mantuirea lui Dumnezeu nu le va mai fi de niciun folos ca odata au auzit chemarea la viata si au respins-o. Iata motivul pentru a accepta mantuirea lui Dumnezeu chiar acum!

DUMNEZEU „CALESTE" CREDINTA

„Caci Tu ne-ai incercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul." [Psalm 66:10]

Un fierar a avut multe necazuri. Atunci vecinul lui i-a zis: „Tu spui ca Dumnezeu este plin de dragoste, dar El ti-a dat in ultimul timp numai greutati." Meseriasul a luat o bucata de metal, care se afla in fieraria lui, si a spus: „Vezi aceasta bucata de fier? Ca sa devina folositoare, trebuie sa fie tare si rezistenta. O pun in foc pana se incalzeste si ajunge de culoare aproape alba. Apoi o asez pe nicovala si o bat de doua-trei ori, ca sa vad daca suporta calirea. Daca o suporta, o arunc in apa, o pun din nou repede in foc si apoi inca o data in apa. Abia atunci pot face ceva folositor din ea. Intelege-ma corect: Dumnezeu m-a condus prin incercari, pentru ca sa vada daca suport calirea. Eu Il rog sa ma ajute sa o suport in tacere si spun in fiecare zi: «Doamne, daca Tu vrei, pune-ma in foc sau in apa, daca e necesar! Dar nu ma arunca pe mormanul de fier vechi.»"

Probabil, viata noastra de crestin este plina de greutati si incercari. Dar Domnul nu a spus ca nu le vom mai avea dupa intoarcerea noastra la El. Ceea ce a promis Domnul si Mantuitorul nostru este ca va fi cu noi, pentru ca sa le putem suporta. Asa cum fierul devine rezistent daca este calit, tot asa si noi devenim tari prin incercarile prin care trecem.