Armonie

“Intre apostoli s-a iscat si o cearta, ca sa stie care dintre ei avea sa fie socotit cel mai mare?” (Luca 22.24)

Se spune ca intr-o zi in orchestra simfonica a celei mai mari societati de muzica din lume s-a iscat o cearta cumplita. Prima care a protestat a fost vioara: “Eu sunt prima. Nu vedeti stau in fata si cant tot timpul si mai apoi noi suntem cele mai multe?”
Auzind asa un protest piculina cu glas pitigaiat a tipat: “Si eu daca nu sunt cine mai canta sunetele acelea inalte?”
Auzind asa o obraznicie contrabasul a mormait furios: “Eu ce sa zic ca doar important sunt numai eu ca fara sunetele grave voi nici nu ati exista.”
Din spatele orchestrei trombonul a sarit si mai sus: “Ce contrabas laudaros de parca numai el ar scoate sunetele grave?
Mai apoi au protestat trompetele, cornii, fagotul cum ca ei ar fi ceva mai importanti decat toti ceilalti.
In vacarmul iscat... a fost doar un moment de impaciuire, Harfa a zis: “pai eu si cu orga suntem prietene asa ca noua nu ne pasa de voi!”
Era o galagie sfanta de ziceai ca acum se vor lua la bataie, ca sa afle care e mai mare si mai imporant.
La un moment dat... a intrat DIRIJORUL.
Toata orchestra a amutit!
Linistit si binevoitor DIRIJORUL a ridicat BAGETA si a inceput SIMFONIA. De acum era din nou armonie. Fiecare instrument era la locul si valoarea lui. In final DIRIJORUL a zis: “Va iubesc copii mei si stiu ca si voi va iubiti asa ca azi va fi un concert de succes.”

Felician Rosca