Am aflat de Dumnezeu din copilarie de la bunici si de la strabunica mea. Am crescut intr-un sat frumos, cu nume de ruga, asa ca nu puteam sa nu aflu de Dumnezeu si de dragostea lui pentru noi, creatia Sa.
Mergeam duminica si in sarbatori la biserica impreuna cu bunicile(parintii nu puteau merge, datorita regimului comunist si meseriilor pe care le aveau,desi nu erau nicidecum necredinciosi).
Dupa ce am mai crescut, am mers mai rar la biserica din diverse motive, dar nu m-am indepartat cu totul de "Cel ce vietile ne-a dat" asa cum a fost numit Dumnezeu de un mare poet al locurilor noastre. Am simtit mereu prezenta Sa, calauzindu-mi calea, oprindu-ma sa fac lucruri pe care apoi le-as fi regretat, ferindu-ma de rau "si cine va va face rau daca sunteti plini de ravna pentru bine?".
Am urmat liceul la oras si apoi am dat examen la facultate intr-un mare centru universitar. Am fost mereu o fire timida, introvertita. Orice iesire in lume reprezenta o adevarata provocare pentru care ma pregateam sufleteste cu mult timp inainte. Asa ca, pentru mine, a merge sa dau examen la facultate a fost ceva cu adevarat important din mai multe pucte de vedere.
Au fost trei probe de concurs, la o facultate serioasa dintr-o universitate renumita. M-am pregatit mult pentru aceste examene si cu toate acestea avem niste emotii foarte mari. Concurenta era mare.
La prima proba de concurs, am ajuns mult mai devreme in preajma facultatii unde era un parc mare. Am avut mult timp de asteptat, nu cunosteam pe nimeni, asa ca am inceput sa ma rog in gand. Am spus cu credinta toate rugaciunile cunoscute si apoi am reluat. In final, mi-am simtit sufletul cuprins de o mare liniste si siguranta.
Am intrat in sala de examen la ora stabilita si am primit subiectele. Le-am citit si din cauza emotiilor mari care reincepusera, am avut impresia ca nu stiu mare lucru. Am stat cateva minute si m-am rugat, apoi am inceput sa scriu. Deodata, totul mi-a fost foarte clar: principii, demonstratii, teorii, rezolvarile problemelor.
In final am iesit din sala cu mare incredere in rezultatul pe care il voi obtine. Si intr-adevar, nota a fost 10 (din 220 de candidati doar doi am obtinut nota maxima)! La celelalte doua probe am ajuns mai tarziu in parc si nu am mai avut timp sa ma rog in liniste, asa cum o facusem in prima zi, si notele nu au mai fost de 10, dar oricum, suficient de mari ca sa reusesc sa intru la sectia pe care mi-am dorit-o.
Am ramas cu convingerea ca Dumnezeu ne ajuta in masura in care i-o cerem si in functie de credinta cu care ne rugam si de timpul acordat rugaciunii. Deci sa ne rugam neincetat - cantitatea va duce cu siguranta si la o calitate mai buna.
Multumesc lui Dumnezeu pentru tot si-L rog sa ramana si in continuare cu mine si cu noi toti!
Doamne ajuta!
Ligia
Postări
