“Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa vesnica...” (Romani 6:23)
Cu multa vreme in urma un prieten a avut un vis, la prima vedere banal, dar in esenta foarte important. In vis statea la coada la un magazin si in fata lui era o fata din lumea showbiz-ului. Pentru cateva secunde aceasta s-a intors spre el si l-a intrebat de vorba, iar el nu a stiut ce sa ii spuna. De fapt nu a avut putere sa ii spuna ca are nevoie de Hristos, ca se indreapta spre iad. Visul s-a terminat si s-a trezit parandu-i rau ca a ratat ocazia, poate singura si ultima ocazie sa ii spuna acelei persoane despre Dumnezeu.
Cand ne-a povestit visul n-am prea inteles, mi se parea ca n'are sens sa spui cuiva sa se opreasca din a pacatuii ca oricum nu te va asculta si va face in contra, dar am pastrat visul asta in inima mea.
De curand eu am fost cea care a avut un vis. Dumnezeu in intepelciunea Sa a avrut sa ma faca sa inteleg. Sa inteleg cum s-ar simti oamenii carora le spunem: "Opreste--te! ce faci acum nu e bine!"
De data asta in vis eu eram cea care pacatuiam si nu era nimeni care sa imi spuna sa ma opresc, doar constiinta mea! Totusi a venit cineva la mine si mi-a spus in soapta: "Opreste-te! ce faci acum e un pacat!"
Cuvintele astea au avut asa de mare impact ca imediat inima mea a fost cercetata si pur si simplu m-am trezit in lacrimi. M-am bucurat ca a fost doar un vis dar am inteles care este impactul cuvintelor noastre atunci cand dorim salvarea oamenilor.
Ieri am luat o colega in masina de la servici pana la o statie de metrou si discutand in masina m-am trezit in situatia ca nu am curaj sa ii spun ca eu nu ascult decat muzica cu versuri crestine, ca muzica lumii acesteia promoveaza violenta si pacatul si ca asta este urat in fata lui Dumnezeu. A venit peste mine o asa mare rusine ca nu am putut sa ii spun.
Acum regret, dar visul asta m-a facut sa prind curaj si sa pot spune tot ce stiu despre Dumnezeu cu cuvintele pe care mi le da El.
Cand ne-a povestit visul n-am prea inteles, mi se parea ca n'are sens sa spui cuiva sa se opreasca din a pacatuii ca oricum nu te va asculta si va face in contra, dar am pastrat visul asta in inima mea.
De curand eu am fost cea care a avut un vis. Dumnezeu in intepelciunea Sa a avrut sa ma faca sa inteleg. Sa inteleg cum s-ar simti oamenii carora le spunem: "Opreste--te! ce faci acum nu e bine!"
De data asta in vis eu eram cea care pacatuiam si nu era nimeni care sa imi spuna sa ma opresc, doar constiinta mea! Totusi a venit cineva la mine si mi-a spus in soapta: "Opreste-te! ce faci acum e un pacat!"
Cuvintele astea au avut asa de mare impact ca imediat inima mea a fost cercetata si pur si simplu m-am trezit in lacrimi. M-am bucurat ca a fost doar un vis dar am inteles care este impactul cuvintelor noastre atunci cand dorim salvarea oamenilor.
Ieri am luat o colega in masina de la servici pana la o statie de metrou si discutand in masina m-am trezit in situatia ca nu am curaj sa ii spun ca eu nu ascult decat muzica cu versuri crestine, ca muzica lumii acesteia promoveaza violenta si pacatul si ca asta este urat in fata lui Dumnezeu. A venit peste mine o asa mare rusine ca nu am putut sa ii spun.
Acum regret, dar visul asta m-a facut sa prind curaj si sa pot spune tot ce stiu despre Dumnezeu cu cuvintele pe care mi le da El.
mica cris
Postări
