“Oridecate ori ma tem, eu ma incred in Domnul. Eu ma voi lauda cu Dumnezeu, cu Cuvantul Lui. Ma incred in Domnul si nu ma tem de nimic: ce pot sa-mi faca niste oameni?“ [Psalm 56:3-4]
Ti se intampla sa-ti fie teama? Macar din cand in cand? Suntem invatati sa ne ascundem fricile, sa pozam in oameni bravi pe care nu ii atinge nimic, nicio spaima, nicio angoasa. Si pentru a corespunde imaginii fixate de media si de cultura, ne indesam fricile adanc in noi si ajungem sa nu le mai recunoastem noi insine. Desi ele sunt tot acolo.
Uitam mereu ca frica ne-a fost data pentru a ne proteja si pentru a face sa stam in alerta, atenti la pericole. Si mai uitam ca de la un nivel incolo, frica sanatoasa data de Dumnezeu poate fi transformata de diavol intr-un lant cumplit, intr-o adevarata robie.
Cand ma apuca frica de ziua de maine si de tot felul de lucruri si oameni, Dumnezeu imi reaminteste acest verset. Si-mi dau seama ca e normal sa-mi fie teama. Sunt doar un om slab si vulnerabil. Sunt atatia oameni si atatea lucruri care pot sa-mi faca rau. Dar... Eu Il cunosc pe cel Atotputernic si de cate ori ma tem trebuie sa-mi reamintesc Cine este El. Este Domnul. Oamenii ma pot rasfata pana imi pierd mintile de mandrie. Oamenii ma pot rani de ajung sa blestam, ca Iov, ziua in care m-am nascut. Oamenii ma pot face sa urasc viata si tara sau lumea in care traiesc. Oamenii pot face mult rau si mult bine. Dar deaspura lor este Domnul, Cel in care ma incred. Iar El este Domnul, Regele. Cu El pot sa ma laud pentru ca am ajuns sa cunosc un pic din caracterul Lui maret si complex.
E normal sa-ti fie teama, dar e si mai normal sa te increzi in Cel Atotputernic, care are ac de cojocul spaimelor, a oamenilor si a diavolului. Indrazneste sa te increzi in El!
Daniela
Postări
