„Voi umbla cu inima fara prihana in mijlocul casei mele.“ [Psalm 101:2]
Luther a tradus acest verset usor diferit: „Voi umbla cu inima cinstita in casa mea“. Ideea lui m-a traznit: as putea umbla necinstit in casa mea? Am observat ca ma port frumos cu majoritatea oamenilor. Sunt draguta, toleranta, iert destul de usor, sar in ajutorul altora, imi respect promisiunile, imi place sa le fac surprize si cadouri. Cand ajung acasa deja sunt obosita de atata atentie si dragalasie si observ farfuria si furculita care nu au fost spalate bine, faramiturile de paine de pe jos, apa care balteste in baie, amprentele de pe monitorul calculatorului … Si tensiunea mi se ridica rapid, iar Daniela cea draguta si toleranta incepe sa ridice vocea. Am o gramada de scuze si totusi nu am niciuna pentru ca familia mea e cea mai importanta, sau cel putin asa declar.
Ti se intampla si tie asta sau ceva asemanator? Poti fi dragut si corect cu cei din afara, iar cu cei de acasa uiti sau ii neglijezi? Toata familia ne observa duplicitatea, de la copilul mic pana la partenerul de viata. Ei cunosc cel mai bine “dulceata” de om care sunt, nu cei in fata carora imi pun masca de “dulceata”. Cu ei trebuie sa fim in primul rand cinstiti, sa ne amintim promisiunile facute, sa fim draguti si iertatori. Ceilalti ar trebui sa fie pe locul doi, trei. Vede familia mea in mine un om cinstit, corect, bun, iertator, tolerant? Familia noastra este prima dintre responsabilitatile pe care ni le-a lasat cu Dumnezeu.
Daniela
Postări
