"Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai parasit? Pentru ce stai departe de mantuirea mea, de cuvintele geamatului meu? Strig ziua, Dumnezeul meu, si nu-mi raspunzi; strig si noaptea, si tot n-am odihna. Totusi Tu esti sfant, Tu, care locuiesti in mijlocul laudelor lui Israel." [Psalmul 22:1-3]
Este firesc ca atunci cand avem o relatie apropiata cu Dumnezeu sa fugim in bratele Lui pentru a ne plange si a-I cere ajutorul in problemele si necazurile care uneori apasa atat de greu pe umerii nostri. Una dintre promisiunile pe care El ni le face este aceasta: "Fiindca Ma iubeste- zice Domnul- de aceea il voi scapa; il voi ocroti, caci cunoaste Numele Meu"(Psalmul 91:14). Stim ca "Oricate fagaduinte ale Lui Dumnezeu ar fi, in El (Isus) sunt da si in El sunt Amin, spre slava Lui Dumnezeu, prin noi" (2Corinteni 1:20).
Atunci, de ce Dumnezeu ne paraseste? De ce sta El departe de mantuirea noastra, de cuvintele geamatului nostru? Insusi Isus, inainte de a-Si da duhul pe cruce, "a strigat cu glas tare, zicand: <>, adica: <>" (Matei 27:46). "El este Acela care in zilele vietii Sale pamantesti, aducand rugaciuni si cereri cu strigate mari si cu lacrimi catre Cel ce putea sa-L scape din moarte, si fiind ascultat din pricina evlaviei Lui, macar ca era Fiu, a invatat ascultarea prin lucrurile pe care Le-a suferit" (Evrei 5:7,8).
Asadar, sa urmam exemplul Celui prin care primim mantuirea, sa invatam sa ascultam si sa tinem cont de faptul ca Dumnezeu ne este alaturi si atunci cand pare ca nu ne aude sau pare ca este indiferent la strigatele noastre: "Dar Dumnezeu scapa pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, si prin suferinta il instiinteaza" (Iov 36:15).
Romani 5:3-5 : "Ba mai mult, ne laudam si in necazuri, caci stim ca necazul lucreaza rabdare, rabdarea aduce experienta, iar experienta aduce nadejde. Insa nadejdea nu dezamageste, pentru ca dragostea Lui Dumnezeu a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant, care ne-a fost dat."
Mirabela
Postări
