„Ba mai mult, ne bucurăm chiar si în necazurile noastre; căci stim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruintă în încercare, iar biruinta aceasta aduce nădejdea!” [Romani 5:3-4]
Crestinul care a murit fată de voia lui proprie, trăind pentru a face voia lui Dumnezeu, va putea împlini acest verset, si nu se va mai tângui pentru orice încercare venita in viata lui, ci pas cu pas, va ajunge sa înteleagă că prin aceste dureri, Dumnezeu îi slefuieste inima si chiar va ajunge să se bucure că se află pe masa de lucru a lui Dumnezeu.
Încercarea este un semn bun, ea îi arată omului ca nu este părăsit de Dumnezeu. Stim ca Dumnezeu pe multi oameni i-a lăsat in voia mintii lor si nu se mai ocupă de ei, iar Biblia îi numeste pe acestia: copii din curvie, însă pe cei pe care Dumnezeu îi iubeste, îi si pedepseste, îi mustra si-i corectează, ca totdeauna sa-i aducă pe calea vesniciei.
Încercarea mai are un scop: de a ne cerceta fiecare si de a observa cât am mai crescut spiritual, iar asta vom constata din felul în care reactionam, si vom stii dacă firea veche este răstignită sau dacă eu-l încă ne conduce viata.
Asadar, să acceptăm ca Dumnezeu să-Si împlinească voia Lui in noi, asa cum a planificat-o în cer, folosind orice unealtă ar dori El, pentru a ne slefui fiinta.
Cristina
Postări
