"Dimineata, când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini. Petru si-a adus aminte de cele petrecute, si a zis lui Isus: "Învătătorule, uite că smochinul, pe care l-ai blestemat, s-a uscat." [Marcu 11:20-21]
Mă tot gândesc la acest smochin, că putea să fie o binecuvântare pentru Domnul Isus, prin rodul lui, potolind foamea Domnului Isus, care era flămând si mă gândesc astăzi la viata mea, ce rod o fi avâd si ce-ar spune Domnul Isus despre mine, dacă rodul meu nu ar fi cel dorit de El?...
O! Doamne Isuse, ce provocare si cercetare, totodată, să mă întreb ce rod găsesti în viata mea, atunci când Tu, Creatorul Cerului si al Pământul, esti flămând! Foamea Ta, Doamne Isuse, reprezintă neprihănirea, sfintirea si mântuirea sufletelor de lângă mine si cu sigurantă mă vei întreba dacă le-am fost o binecuvântare pe pământ!
Oare Tu esti un perfectionist, un Dumnezeu neîntelegător si absurd, de mergi să ceri unui smochin să aibă rod atunci când nu este vremea roadelor? Nicidecum! Tu esti Creatorul smochinului! Tu esti Cel ce stiai că nu era vremea roadelor pentru ceilalti pomi, însă pentru smochin totdeauna era vremea roadelor, el trebuia să aibă rod si în întelepciunea Ta te-ai dus să culegi de acolo de unde puteai culege, dar ce dezamăgire ai simtit Tu, Domnul meu, când n-ai găsit rodul la care te-ai asteptat!
Cred că durerea inimii Domnului Isus era suficientă pentru ca acel smochin să se usuce, si cred că lumina în care Domnul Isus l-a descoperit ucenicilor, l-a făcut să se “usuce de rusine", chiar că smochinul avea o părere bună despre sine, fiind plin de frunze si arătând foarte "bine" in exterior, de fapt el simula plinătatea roadelor, astfel ca toti să fie atrasi spre el, dar cercetarea Domnului Isus a scos la iveală “adevărata lui încărcătură”. Surprinzător! Smochinul plin de frunze era gol si lipsit de rod!
O Doamne, fii totul în viata mea, altfel niciodată nu voi putea rodi spre Gloria Ta!
Cristina
AMR: 0 MEDITATII