DOI CATE DOI (1)

„După aceea Domnul a mai rânduit alti saptezeci de ucenici, si i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetătile si în toate locurile, pe unde avea să treacă El.”  [Luca 10:1]

Această expresie „doi cate doi”, exprimă unitatea, semnifică legătura spirituală între doi oameni care se învoiesc ca împreună să meargă si să lărgească Împărătia lui Dumnezeu, însemnând că ei sunt una în Duhul Domnului, cu un gând curat, de a vesti Evanghelia, având aceeasi simtire, de a trăi în sfintenie.

Domnul Isus caută si astăzi doi oameni pe care să-i pună împreună, dorind să-i trimită ca mărturie vie între oameni, ca prin ei să fie arătată unitatea inimilor, ca si o încurajare pentru cei ce cred că acest lucru nu mai există astăzi, acestea fiind vremurile când fiecare trăieste pentru el însusi.

Nu e lucru greu la Dumnezeu să găsească doi frati sau două surori, sau un sot si o sotie care sa fie un întreg, care să aibă aceeasi inimă care să bată pulsul lui Dumnezeu, El stiind că acolo unde este unitate, Domnul Isus va găsi plăcere să vină, prezenta Lui rămânând în acel loc si El va lucra cu putere prin ei.

Dar dacă doi frati, care se învoiesc să facă lucrarea Domnului Isus, nu sunt ca si „o pâine întreagă”, atunci vor lucra în zadar, fiindcă lucrarea aceea nu va fi de durată si tot ce ei s-au străduit să construiască, se va dărâma, fiindcă doar unitatea face ca satana să cadă ca un fulger din cer, fiindu-i nimicită puterea cea rea.

Tocmai de aceea satan se opune duhului de unitate si nu doreste părtăsia sinceră dintre frati, ci satan doreste dezbinarea, ca el să-i conducă si să le călăuzească pasii spre pierzare, acelora care se vor lăsa înselati.

Cristina

CONDITIA PACII (2)

„Nimeni nu coase un petic de postav nou la o haină veche; altfel, peticul de postav nou rupe o parte din cel vechi, si mai rea ruptură se face. Si nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile, si vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi.” [Marcu 2:21-22]

Acum trăim si noi vremuri în care „vamesii si păcătosii” îsi recunosc păcatele, pe când „fariseii” se cred neprihăniti, dar asa cum Domnul Isus a spus atunci: „Nu cei sănătosi au trebuintă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăintă nu pe cei neprihăniti, ci pe cei păcătosi" este valabil si pentru crestinii de azi. Astfel, dacă esti bolnav în interior si simti că sufletul tău suferă grav, vino la Domnul Isus, asa cum esti, mărturiseste-ti păcatele si vei fi vindecat, vei fi ridicat si vei umbla apoi drept pe Calea Lui, ca o mărturie vie pentru cei din jurul tău.

Haina veche reprezintă viata veche, si trebuie să renunti definitiv la ea ca să primesti o viată nouă, dar dacă vei încerca să o „cârpesti”, reparând pe ici pe acolo câte un obicei, ca să pară că si tu trăiesti cu Dumnezeu, este scris că viata ta se va rupe si mai rău, si cât ai dori să o peticesti, ea nu te va acoperi asa cum vei dori.

De aceea fă-ti socotelile mai întâi, vezi dacă doresti să-i dai lui Dumnezeu inima toată, întreagă viata ta făcându-l Domnul tău, Stăpânul, Cel ce are drept asupra deciziilor tale, si încrede-te în El că te va schimba, dându-ti o nouă viată, ca si o haină nouă, curată, altfel degeaba vei pune vin bun în burduf vechi, pentru că burduful nu va tine si vinul va fi irosit, vinul fiind chiar bucuria mântuirii tale, pe care o vei pierde curând.

Pacea este semnul că Domnul Isus este cu noi, iar când pleacă pacea, este semnul că Duhul Lui este întristat si la ce ne-ar folosi să schimbăm un obicei, dacă păcatul nu va pleca în întregime din fiinta noastră?

Însă, păcatul nu va pleca dacă nu-l mărturisim, numindu-l asa cum îl numeste Dumnezeu. De aceea, pentru a avea pace trebuie să avem un cuget curat, o constiintă nepătată, să trăim în pace cu cei de lângă noi, fără să învinuim pe cineva de propriul păcat si astfel vom găsi fericirea mult căutată.

Cristina

CONDITIA PACII (1)

„Nimeni nu coase un petic de postav nou la o haină veche; altfel, peticul de postav nou rupe o parte din cel vechi, si mai rea ruptură se face. Si nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile, si vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi.” [Marcu 2:21-22]

Esenta crestinismului se cuprinde în expresia aceasta: „Păcatele îti sunt iertate", iar atunci când vom întelege esenta iertării păcatelor, când vom întelege că de fapt cauza bolilor, depresiilor, căderilor, neputintelor de tot felul si dezbinărilor este păcatul din inimă, cu sigurantă nu vom mai fi atât de superficiali în trăirea noastră zilnică, si cu adevărat vom dori să veghem, umblând drept pe Calea Domnului Isus.

Dar am observat că tot mai mult, în zilele noastre, devine mai usor pentru oameni să meargă la medici, psihologi, psihiatrii, „vindecători”… decât să meargă si să-si mărturisească păcatele… si tocmai de aceea rămân ei de ani întregi în aceleasi neputinte si boli, crezându-le nevindecabile.

Însă, cel mai rău lucru de pe acest pământ este păcatul, iar dacă nu era păcatul, Domnul Isus nu ar fi venit pe pământ să moară pe cruce, răstignit, fiindcă dacă ar fi fost vorba doar de boală si sărăcie, Dumnezeu nu se întrupa, ci putea rezolva cumva problema aceasta, asa cum si în pustie a trimis prepelite poporului Său nemultumit, dar pentru păcat a trebuit ca Domnul Isus să-si dea viata, ca să aducă mântuirea celor ce-o doresc.

De aceea problema oamenilor astăzi este păcatul din inima lor, nu sărăcia, si nici boala! Păcatul nostru l-a pus pe Domnul Isus pe cruce, de aceea să nu ne focalizăm atentia pe suferinte, lipsuri si sărăcie, ci pe propriul nostru păcat, să urâm păcatul, să-l scoatem din inima noastră si astfel vom avea pace cu Dumnezeu

Cristina

CAT COSTA NEVEGHEREA? (4)

„David a întrebat cine este femeia aceasta, si i-au spus: "Este Bat-Şeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, Hetitul." Şi David a trimis niste oameni s-o aducă. Ea a venit la el, si el s-a culcat cu ea. După ce s-a curătit de necurătia ei, ea s-a întors acasă. [2 samuel 11:3:4]

David a comis păcatul în ascuns si a dorit să rămână ascuns, dar nu a fost asa, păcatul iese mereu la iveală, apoi David comite si alte păcate, mai grave, fiindcă păcatul urăste singurătatea si nu va intra niciodată singur în viata omului, de aceea pe lângă adulter, David comite crimă.

Si de unde a începutul totul? De la lene si neveghere. Apoi, joaca cu ispita, apoi adulter, apoi minciună si crimă, chiar si implicarea altor persoane în comiterea păcatului, iar împietrirea inimii lui David mă sperie, David fiind cel ce a pus în mâna lui Ioab sentinta de moarte pentru Urie.

Ce sinistru! Este scris că este nebun cel ce-si pune încrederea în om, si dacă n-ar fi Dumnezeu să ne descopere toate lucrurile, multi crestini astăzi ne-ar însela cu "evlavia" lor...

Oare nu era inima lui David o inimă după inima Domnului? Da! Dar ce s-a întâmplat cu ea? „Fapta lui David nu a plăcut Domnului.” De aceea avea să plătească cu multă durere consecintele păcatului lui.

Dacă David si Bat-Şeba făceau parte din poporul lui Dumnezeu, atunci acest avertisment este astăzi si pentru noi, pentru cei ce apartinem poporului Lui, fiindcă nimeni nu este scutit de păcatul acesta, iar dacă nu veghem, indiferent ce suntem: om căsătorit, lucrător, tânăr necăsătorit sau cântăm în cor, adolescent sau bătrân, femeie sau bărbat, să nu uităm: dacă nu veghem putem cădea în acelasi păcat (ca si David) si, crezând că nimeni nu va afla, îl vom acoperi, însă păcatul va continua si va chema alt păcat, iar dacă nu-l vom mărturisi, hotărâti să părăsim păcatul acela, zi după zi vom trăi asa, până ne vom distruge viata...

Cristina

AMR : 0 MEDITATII

CAT COSTA NEVEGHEREA? (3)

„David a întrebat cine este femeia aceasta, si i-au spus: "Este Bat-Şeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, Hetitul." Şi David a trimis niste oameni s-o aducă. Ea a venit la el, si el s-a culcat cu ea. După ce s-a curătit de necurătia ei, ea s-a întors acasă. [2 samuel 11:3:4]

David a gândit superficial si, în loc să fugă de ispită si s-o respingă cu hotărâre, a intrat în jocul ei, si astfel, începând să se intereseze de identitatea femeii, si dorind să intre în vorbă cu ea, a ajuns să premediteze păcatul în gândul lui si să nu se poate opri.

Învătăm că atunci când vom intra în negociere cu ispita, mereu vom ajunge să mergem mai departe decât am fi crezut initial. De fapt, îi dăm un deget lui satan, si, din nefericire, satan ne ia toată mâna…

David nu se mai putea opri, femeia îi devenise o obsesie, nu si-o mai putea scoate din minte, asa că o doreste lângă el, desi ea era căsătorită, dar si el era. Si nu stia David lucrul acesta? Ba da! Atunci ce a fost în mintea lui? Mintea omului are capacitate să se lase sedusă de plăcerea păcatului, dar totusi să refuze comiterea păcatului, ascultând mai mult de glasul constiintei.

Dar dacă îl scoti pe Dumnezeu din mintea ta, si nu mai vrei să te gândesti la El si nici la poruncile Lui, atunci îti focalizezi atentia doar asupra plăcerii păcatului si nu te interesează ce consecinte vor urma, fiindcă păcatul îti promite clipe de neuitat, dar apoi, când viata îsi va relua cursul ei normal, vei constata cu ce minciună te-a înselat satan si nu stiu cum vei putea face fată durerii consecintelor, ele fiind mult mai grave decât ti-ai fi imaginat.

Cristina

CAT COSTA NEVEGHEREA? (2)

„David a întrebat cine este femeia aceasta, si i-au spus: "Este Bat-Şeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, Hetitul." Şi David a trimis niste oameni s-o aducă. Ea a venit la el, si el s-a culcat cu ea. După ce s-a curătit de necurătia ei, ea s-a întors acasă. [2 samuel 11:3:4]

Totusi David a căzut, si Dumnezeu l-a învătat o lectie grea, lăsându-l să guste păcatul... Dar mă gândesc: de când stătea David lenevind în dormitor, uitase cum dormise în pustie? Si ce căuta el la ora aceea în pat? La ce oră se culca seara dacă în apropierea prânzului abia se trezea? Oare nu avea încă de dimineată responsabilităti pe care să le împlinească un împărat? Oare nu era David chemat să fie alături de popor si să poarte războaiele Domnului împotriva vrăjmasilor Lui? …

Ba da! Dar ca si David, multi crestini astăzi ajung la păcat, doar pentru că-si irosesc timpul cu lucruri „nevinovate”, zic ei, pe Chat-uri, sau în lungi discutii cu prietenii, sau vizionând filme... iar dimineata, în loc să se trezească devreme si să petreacă timp cu Dumnezeu, ei rămân până târziu în pat, influentati fiind de gândurile lor, iar visările acelea îi conduc apoi la păcat…

Îl vedem pe David într-un moment de pasivitate, de relaxare, de lene …si poate chiar de plictiseală. David mersese atâtia ani la război, intrase în rutina războiului, era obisnuit cu victorii ori unde mergea, asa că s-a gândit, probabil, să facă o pauză, refuzând să vegheze asupra vietii lui.

La fel i se poate întâmpla oricărui crestin, când trăieste pasiv si nu are de lucru, nu calcă pe un drum drept si-i place să lenevească până târziu în pat, petrecându-si inutil timpul, iar ispita este mult mai atractivă atunci, fiindcă satan îi va da ceva de făcut, ocupându-i mintea cu gânduri vinovate.

Da, când pierzi vremea inutil esti cel mai vulnerabil să cazi în ispita, prin lipsa de activitate satan si azi îi atacă pe multi crestini, oferindu-le imaginea unei femei frumoase, care apoi le va ocupa gândurile. Dacă în David o astfel de femeie a trezit dorinta după păcat, ce te face să crezi că tu esti scutit?

Cristina