ORBIREA SPIRITUALA (3)

„Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Si ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. Ea a zis bărbatului ei: "Iată, stiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu” … [2 Împărati 4:8-9]

Este scris că  "1. levitul, 2. străinul, 3. orfanul si 4. văduva, care sunt în „cetătile” noastre, să mănânce si să se sature din darurile noastre, pentru ca Domnul Dumnezeul să ne binecuvânteze în toate lucrările pe care le vom face cu mâinile noastre.”

Străinul, orfanul si văduva sunt categorii usor de reperat, dar si cele mai neglijate astăzi, din păcate, însă, subiectul greu de recunoscut este "levitul"... si oare cine este acesta? … Însă, femeia din Sunem stia că Elisei este levitul, omul sfânt al lui Dumnezeu, fiindcă ea nu-l considera levit pe cel ce doar se numea slujitorul Domnului, dar era corupt, lenes, invidios, clevetitor, dornic de câstig sau manipulator... Nu!

Ci ea l-a considerat levit pe Elisei, el nefiind un om cu inima împărtită, de aceea „zeciuiala” femeii din Sunem a fost folosită pentru a construi o cameră lui Elisei, în casa ei, si nu o biserică, stiind că astfel ea îl va cinsti pe Dumnezeu cu venitul ei.

M-am întrebat si eu dacă am discernământ în ce priveste zeciuiala si daca banii dăruiti de mine în biserică merg unde ar trebui…, auzind tot felul de lucruri despre zeciuieli... fiindcă toti stim despre coruptia în care trăim, dar Domnul mi-a spus că se va ocupa El Însusi de problema aceasta si de toti slujitorii corupti, care folosesc banii Lui într-un mod necuvenit… fiindcă Dumnezeu cu sigurantă va trage la răspundere pe slujitorii necredinciosi Lui.

Astfel am citit despre Ghehazi, slujitorul lui Elisei, si primul gând care îmi trece prin minte când mă gândesc la Ghehazi, este că pentru Elisei a fost o pierdere de vreme să investească Cuvântul lui Dumnezeu în Ghehazi… că Elisei si-a pierdut vremea degeaba cu el atâtia ani, fiindcă Ghehazi nu s-a schimbat cu nimic, ci a continuat să ascundă păcatul în inima lui, iubirea de bani, desi stia clar despre consecintele păcatului, că doar despre asta predica si Elisei…

Dar oare de ce a îngăduit Domnul să îl lase pe Ghehazi să stea atâta timp lângă Elisei si să nu se prindă nimic de el? Nu putea Dumnezeu să lase pe un alt tânăr lângă Elisei, pe unul care ar fi sorbit orice vorbă a lui Elisei, si care ar fi continuat să trăiască ca si învătătorul lui, după ce Elisei ar fi murit?

Ce-o fi simtit Elisei când Ghehazi a plecat alb ca zăpada de lângă el, fiind plin de lepră? Ce-o fi fost în sufletul lui Ghehazi? O fi realizat Ghehazi că nu te poti juca cu Dumnezeu? O fi constientizat el că viata cu Dumnezeu nu înseamnă venit mare, lăudărosie si nici boierie de pe urma Lui? Dar de ce nu i-a fost dată lepra pe când se ducea după Naaman? De ce nu i-a fost dată când lua bani de la Naaman? O fi stiut Naaman despre ce-a urmat? Oare Ghehazi a constientizat că Dumnezeu căruia i se închina Elisei, Cel despre care stia si el că este Viu, este si drept si pedepseste minciuna si fătărnicia? 

Cristina

ORBIREA SPIRITUALA (2)

„Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Si ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. Ea a zis bărbatului ei: "Iată, stiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu” … [2 Împărati 4:8-9]

Poate până acum am crezut că satan aduce orbirea spirituală peste oameni, însă, citind 2 Împărati 6:8-33, observăm că orbirea spirituală vine de la Dumnezeu, ca si o consecintă a păcatului din inima omului, si Dumnezeu nu doar că o permite, ci „îl loveste” pe om cu această boală, cu orbire spirituală, care-i provoacă celui orb multă durere fizică, sufletească si emotională, păcatul distrugând omul pe toate planurile.

Cine este orb spiritual va bâjbâi si nu va găsi calea adevărată, amăgit fiind de tot felul de învătături, căutând diferite căi, acceptând mesajele unor „slujitori” care vor spune: „ Nu e chiar asa, nu fii prea sfânt, sigur mai sunt si alte căi, nu poate fi chiar asa de strâmtă calea spre Cer!”…, dar pentru că ei sunt orbi spiritual, de aceea se lasă repede amăgiti de tot felul de mesaje emotionale, de „profeti si învătători”, care par să le vorbească bine din Cuvânt, dar care ei însisi nu practică sfintirea în trăirea lor, ci doar atrag membri în congregatiile lor, impunând reguli, mai degrabă decât să-i ajute pe oameni să împlinească poruncile Domnului.

Orbirea spirituală îl face pe om să-i meargă din ce în ce mai rău, si astfel oamenii sunt amăgiti să dea bani multi bisericilor, învătati fiind că zeciuiala trebuie să meargă la „casa Domnului”, dar de orbi ce sunt ei nici nu mai stiu unde locuieste Dumnezeu, ci îsi etalează faptele, să fie cunoscute de toti, demonstrând doar o evlavie de exterior, însă cei orbi spiritual se trezesc apoi deznădăjduiti în mijlocul nenorocirii lor…

Femeia din Sunem a cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu si cred că ea citise Deuteronom 14:22-29 unde scrie clar despre zeciuială, Domnul numind patru categorii de oameni la care ar trebui să ne dăm zeciuielile, de aceea e nevoie să ne folosim de Cuvântul lui Dumnezeu, care este Îndreptarul după care trebuie să ne aliniem.

Cristina

ORBIREA SPIRITUALA (1)

„Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Si ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. Ea a zis bărbatului ei: "Iată, stiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu” … [2 Împărati 4:8-9]

 Si mă întreb: dar cum de era atât de sigură femeia aceasta că Elisei era omul lui Dumnezeu? De unde putea ea stii că acesta era un om sfânt, pentru care putea investi, ca să-i construiască o cameră în casa lor?...

Despre proorocul Elisei stim că le vorbea oamenilor un mesaj curat, de pocăintă, specificând si despre mânia lui Dumnezeu peste cei ce nu doreau să se curătească de păcatele lor, mesajele lui auzindu-le si femeia din Sunem, el vorbind adevărul despre idolatria poporului lui Dumnezeu, si de aceea Elisei nu era iubit de cei ce trăiau în păcat, dar Dumnezeu îl păzea, El urmând să-si împlinească Cuvântul rostit prin gura acestui profet.

Dumnezeu deschide ochii si tot El închide ochii oamenilor, aducând orbire peste oameni, fiind vorba de vedere spirituală în acest text, dar este scris că cei ce se închină idolilor au ochi dar nu văd, au urechi dar nu aud, de fapt ei devin exact ca si idolul căruia i se închină…

Asadar, cine are păcat in inimă este un închinător la idoli, fie că este constient fie că nu este constient de lucrul acesta, de aceea nu poate avea discernământ, nestiind cine este sfânt si cine nu, fiindcă lucrul care-l preocupă pe om devine idol în inima lui si îi ia locul lui Dumnezeu, si din pricina păcatului, „Domnul i-a lovit cu orbire pe cei din Samaria!” si pe toti cei ce astăzi încă îsi permit păcat în inimile lor.

Dar omul treaz spiritual este omul care vede în lumea spirituală, care are discernământ, iar pentru lucrul acesta nu contează pozitia lui socială, sărăcia sau bogătia… nu, ci contează doar inima curată, în Matei 5:8 scriind: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!”

Cristina

SECUREA PIERDUTA (3)

„Ajungând la Iordan, au tăiat lemne. Si pe când tăia unul din ei o bârnă, a căzut fierul de la secure în apă. El a strigat: "Ah! domnul meu, era împrumutat!" Omul lui Dumnezeu a zis: "Unde a căzut?" Si i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, si fierul de la secure a plutit pe apă. Apoi a zis: "Ridică-l!" Si a întins mâna, si l-a luat.” [2 Împărati 6:4-7]

Minunea care a urmat, a arătat că dorinta acestor tineri a fost corectă, securea aceea fiind doar o unealtă, asa cum fiecare dintre noi trebuie să fim o unealta în mâna Stăpânului si să depindem în totul de Stăpân.

Însă, căderea securii în apă reprezintă căderea omului în păcat si observăm că omul acela pierde toporul, dar imediat recunoaste lucrul acesta, nu-l ascunde, nu vorbeste în general, ci aleargă la Elisei, spunându-si problema omului lui Dumnezeu si cerând ajutor în necazul lui.

Omul lui Dumnezeu nu l-a mustrat pentru neglijentă, nu l-a trimis la altcineva, ci s-a făcut una cu el, simtind cu el, văzând că în sufletul acelui om era destulă părere de rău si pocăintă, fiindcă îsi mărturisea păcatul, se smerea si recunoscuse tot ce s-a întâmplat.

Domnul Isus dă har celor smeriti, nu celor mândri, iar inima înfrântă si zdrobită n-o dispretuieste nici azi, de aceea Dumnezeu îsi arată puterea în orice situatie în viata celor ce se smeresc, si indiferent că fierul pluteste pe apă, fie că Petru merge pe apă, sau că nouă Dumnezeu ne ascultă rugăciunea, tot minune se numeste, pentru că Dumnezeu le împlineste, El făcând ca imposibilul să devină posibil.

Nimic nu este cu neputintă pentru cine-si pune viata în ordine si se smereste! Amin!

Cristina

SECUREA PIERDUTA (2)

„Ajungând la Iordan, au tăiat lemne. Si pe când tăia unul din ei o bârnă, a căzut fierul de la secure în apă. El a strigat: "Ah! domnul meu, era împrumutat!" Omul lui Dumnezeu a zis: "Unde a căzut?" Si i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, si fierul de la secure a plutit pe apă. Apoi a zis: "Ridică-l!" Si a întins mâna, si l-a luat.” [2 Împărati 6:4-7]

Elisei pune o întrebare: „unde a căzut” securea ? Si, după ce i s-a arătat exact locul, Elisei a aruncat o bucată de lemn în locul acela. Întelegem astfel că trăirea noastră înseamnă detalii, si fiecare trebuie să stim exact locul unde am căzut spiritual… Nu putem mărturisi la general păcatul, ci trebuie sa vorbim exact de acel detaliu al vietii, arătând locul căderii, motivul căderii, vorbind despre ispita care ne-a atras în păcat, „în locul acela” fiind nevoie ca Domnul Isus să intervină, să coboare lemnul crucii Lui, si astfel El să ne restaureze viata.

Densitatea fierului si densitatea lemnului sunt mult diferite, iar din punct de vedere fizic nu se poate explica minunea aceasta, stiind bine că fierul este mult mai greu decât lemnul, si nu este posibil omeneste ca o bucată de lemn aruncată în apă, să facă fierul să plutească deasupra apei, dar ce nu e cu putintă la om, la Dumnezeu este...

Dumnezeu nu l-a făcut pe om din fier, ci fierul a fost inventat de Nimrod, pentru a-si confectiona arme de război, Nimrod lucrând mână in mână cu satan si ajungând vestit prin luptele lui. (Genesa 10). Asadar, dacă fierul este semnul mândriei, lemnul este semnul smereniei, al umilintei, iar satan a fost înfrânt la cruce, atunci când Domnul Isus a fost răstignit pe lemn, între cer si pământ, si indiferent ce tărie si greutate ar avea fierul, adică păcatul, prin Jertfa Domnului Isus el devine foarte usor de învins.

Cristina

SECUREA PIERDUTA (1)

„Ajungând la Iordan, au tăiat lemne. Si pe când tăia unul din ei o bârnă, a căzut fierul de la secure în apă. El a strigat: "Ah! domnul meu, era împrumutat!" Omul lui Dumnezeu a zis: "Unde a căzut?" Si i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, si fierul de la secure a plutit pe apă. Apoi a zis: "Ridică-l!" Si a întins mâna, si l-a luat.” [2 Împărati 6:4-7]

       Citim despre o activitate uzuală: tăiat de lemne, pentru aceasta fiind necesară o secure, folosită de un fiu de proroc, secure împrumutată de tinerii aceia, care urmau să strângă toate bârnele, necesare construirii cortului. Cu totii stim că securea este confectionată dintr-un fier dur si rezistent si are atasată o coadă, la fel fiind si securea folosită de elevii lui Elisei, care pleacă la muncă însotiti de învătătorul lor, de care, orice ar fi, ei nu se despart.

Mă gândesc că trebuie să fi fost important obiectul acesta de fier, dacă el este specificat in Biblie… dar mult mai importantă este unitatea dintre ucenici si învătătorul lor, dintre acesti tineri si Elisei, toti împărtăsind acelasi gând, lucrând în acelasi Duh, fiecare aducând câte o bârnă, pentru a avea material de constructie.

Dar si mai frumos mi se pare faptul că în lucrarea aceasta ei nu se „împiedică de bătrânul lor învătător”, ci îl doresc pe Elisei cu ei, semn ca ei se lăsau învătati si observati în detaliu de Elisei, neavând nimic de ascuns de ochii învătătorului lor si de aceea duhul de unitate era prezent între ei, ei fiind „transparenti”, trăind fără ocolisuri, fără resentimente, toată viata fiindu-le trăită „la vedere”.

Însă, în lucrarea aceasta s-a întâmplat un lucru neplăcut pentru ei, fiindcă în timp ce tăiau lemnele, coada de la secure se rupe, iar fierul cade în apa Iordanului, producându-le tulburare, pentru că securea împrumutată, trebuia găsită si returnată proprietarului.

Dar oare cum s-ar fi rezolvat situatia aceea dacă Elisei nu ar fi fost cu ei…? Elisei Il reprezintă astăzi pe Domnul Isus, Învătătorul nostru, iar faptul că Elisei a fost invitat în lucrarea aceea, ne arată că indiferent ce lucrări am face pe pământ, trebuie ca întotdeauna să-l invităm pe Domnul Isus să meargă cu noi, oriunde si oricând, si fie că totul va merge fără incidente, fie că satan va făuri un plan rău, ca să ne producă întristare, dacă Domnul Isus este prezent în acea lucrare, va găsi El calea de scăpare, pentru a aduce lucrurile la liman.

Cristina