“ Dar adu-ti aminte de Creatorul tau… pana nu se intoarce tarana in pamant, cum a fost, si pana nu se intoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.” [Eclesiastul 12:1,7]
In anul 1830, doi misionari se aflau intr-un trib din Africa. Ei au facut o vizita capeteniei tribului. Acesta era orb si inaintat in varsta. Misionarii i-au vorbit despre mantuirea prin credinta in Domnul Isus si viata vesnica daruita de El celor ce-L primesc. Cand batranul a aflat aceste adevaruri, a izbucnit in plans, a multumit lui Dumnezeu si a spus: “In curand voi fi amestecat cu tarana, dar Il voi vedea pe Dumnezeu. Sunt orb, nu mai vad lumina zilei, dar Il voi vedea pe Mantuitorul asezat la dreapta Tatalui, gata sa ma primeasca.”
Cata diferenta intre aceste cuvinte si cele rostite de imparatul Traian, putin inainte de moartea lui: “Acest cap nu va mai fi impodobit cu o coroana, acesti ochi nu se vor mai bucura de privelisti frumoase; iar tu, sufletul meu… Ah, sufletul meu, ce va fi cu el?”
Cu totii suntem chemati sa ne aducem aminte de dragostea nemarginita a Creatorului nostru, Dumnezeu a daruit la cruce ce a avut mai scump, pe Fiul Sau, ca toti care cred in El sa fie mantuiti. In acceptarea sau respingerea Fiului lui Dumnezeu consta diferenta dintre oameni.
Anonim
AMR: 0 MEDITATII
Postări
