SUNTEM NOI UN AVRAAM SAU O SARA? (2)

“…cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie si a zis: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău si răsplata ta cea foarte mare.” [Geneza 15:1]

"Domnul i S-a arătat si i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea si fii fără prihană." [Geneza 17:1]

In tot acest timp de asteptare, Avraam n-a stat cu mainile in san, ci Avraam a lucrat pentru Dumnezeu. El nu a stat in tristetea lui gandindu-se oare cand vine acest copil promis? Ci el a ridicat ochii si s-a uitat....Se spune ca nu trebuie sa privim in jos, ca astfel privim prea mult la probleme, ci sa privim in sus la Domnul de unde vine promisiunea, rezolvarea, izbavirea. Geneza 18:2: "Avraam a ridicat ochii si s-a uitat: si iată că trei bărbati stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la usa cortului, si s-a plecat până la pământ." Geneza 18:7,8: "Si Avraam a alergat la vite, a luat un vitel tânăr si bun si l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă. Apoi a luat unt si lapte, împreună cu vitelul pe care-l gătise, si l-a pus înaintea lor. El însusi a stat lângă ei, sub copac, si le-a slujit până ce au mâncat."

Avraam a slujit Domnului in tot acest timp de asteptare. Acest Avraam a renuntat la E-ul lui, la nevoile lui, la asteptarile lui si s-a gandit la Domnul. Astfel Dumnezeu i-a vazut credinciosia si l-a favorizat, descoperindu-i din tainele Lui, din planul Lui, vorbindu-i astfel de nimicirea Sodomei si Gomorei. Avraam nu se teme, ci din contra el are indrazneala si curaj sa-L induplece pe Dumnezeu prin actul mijlocirii… Geneza 18:1-19: "Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?… Căci Avraam va ajunge negresit un neam mare si puternic, si în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului. Căci Eu îl cunosc si stiu că are să poruncească fiilor lui si casei lui după el să tină Calea Domnului, făcând ce este drept si bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească fată de Avraam ce i-a făgăduit”… Tot ceea ce vreau sa spun este ca Dumnezeu ramane prietenul nostru, Tatal nostru. El ne vorbeste daca stam langa El, daca ascultam de El si daca punem in aplicare planul Lui. Sa nu fim deznadajduiti, daca Dumnezeu ne-a promis ceva si inca nu s-a implinit, vremea aceea va veni, asa cum a venit si la Avraam. El ne confirma acest lucru, asa cum a facut-o prin cartea Habacuc: Habacuc 2:3: “Căci este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire si nu va minti; dacă zăboveste, asteapt-o, căci va veni si se va împlini negresit.”

Felicia P.-Timisoara

SUNTEM NOI UN AVRAAM SAU O SARA? (1)

“…cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie si a zis: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău si răsplata ta cea foarte mare.” [Geneza 15:1]

"Domnul i S-a arătat si i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea si fii fără prihană." [Geneza 17:1]

De cate ori i-a vorbit Domnul lui Avram, el zidea cate un altar Domnului si chema numele Lui, prin aceasta multumindu-i Lui pentru mesaje, pentru promisiunile care vor veni. Geneza 12:7-8 “Domnul S-a arătat lui Avram si i-a zis: „Toată tara aceasta o voi da semintei tale.” Si Avram a zidit acolo un altar Domnului care i Se arătase. De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, si si-a întins cortul. A zidit si acolo un altar Domnului si a chemat Numele Domnului.”

Dumnezeu ne cere sa binecuvantam in orice vreme, asta place mult Lui. Atunci cand facem acest lucru, El ne rasplateste. Geneza 12:3 "Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine."

Imparatul Melhisedec alege sa binecuvinteze pe un om simplu ca Avraam si Dumnezeu il rasplateste prin zeciuiala lui Avraam. Geneza 14:18-20: "Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine si vin: el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt. Melhisedec a binecuvântat pe Avram si a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului si al pământului.Binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmasii tăi în mâinile tale!” Si Avram i-a dat zeciuială din toate."

Planul omului nu este cel bun, ci planul perfect este cel al Domnului. Sara n-a mai avut rabdare ca Dumnezeu sa-i vorbeasca punandu-si in aplicare planul ei, determinandu-l pe Avraam sa-i faca un copil cu Agar, roaba lor....nu acesta era planul lui Dumnezeu. Sara, in cele din urma devine binecuvantata, datorita credinciosiei lui Avraam. Geneza 16:2: "Si Sara i-a zis lui Avram: „Iată, Domnul m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea.”

Da, intr-adevar Dumnezeu binecuvinteaza si pe Ismael, copilul venit din Agar, dar planul cel bun si corect era acesta: "Geneza 17:21: "Dar legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care ti-l va naste Sara la anul pe vremea aceasta.”

Domnul ii confirma lui Avraam de 2 ori ca va avea un copil, Isaac. Era un plan maret al lui Dumnezeu. Capitolul 18 incepe astfel: "Isaac este făgăduit încă o dată." Geneza 18:14: "Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, si Sara va avea un fiu.”

Felicia P.-Timisoara

CREDINTA, NADEJDEA SI DRAGOSTEA (2)

"Acum dar rămân aceste trei: credinta, nădejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea!" [1 Corinteni 13:13]

Dragostea eros sau fileo este dragostea în care intervine gelozia, cearta, suspiciunea, amărăciunea, chinuri, lacrimi si despărtiri, acestea fiind lucrurile pe care satan le aduce în sufletul omului si de aceea, indiferent de vârstă, oamenii au o întrebare: „de ce dragostea nu este întotdeauna reciprocă?”, fiind una dintre multele frustrări ale omului.

Si pentru că oamenii se bazează pe sufletul lor si nu acceptă să moară fată de ei însisi, ei nu pot întelege cum este Dumnezeu, si chiar dacă nu verbal, totusi în mintea lor, ei îl învinovătesc, întrebându-se: „dacă Dumnezeu e Dragoste, de ce trec prin respingere?... fiindcă Domnul ar putea face ca el (sau ea) să mă iubească... atunci de ce nu intervine El?”…

Cum se evidentiază dragostea eros? Prin plăcere, poftă, căderea în ispită si apoi … o mare singurătate, pe care o resimte cel ce-si manifestă dragostea prin eros. Cum se manifestă dragostea fileo? Prin mândrie si egoism, crezând că tu ai cel mai frumos prieten de pe pământ, prin minciună si posesivitate, fiindcă vei spune si vei face orice, ca să-l tii lângă tine pe cel iubit. Însă aceste metode sunt păcătoase si nu-ti aduc fericirea!

Cum se evidentiază dragostea agape? Cel ce iubeste astfel se jertfeste pentru aproapele său, până acolo că-si poate da chiar si viata pentru cel iubit. De aceea, citind încă odată 1 Corinteni 13, vom întelege despre ce dragoste se vorbeste aici: despre Dragostea Agape.

Agape este dragostea pe care o pot trăi si oferi doar crestinii călăuziti de Duhul Sfânt, care merg zilnic pe calea ascultării de Domnul Isus, fiindcă ea nu poate fi nici oferită si nici trăită de oamenii din lume, care se bazează pe ceea ce văd, pe trup si plăceri, ei iubind doar la suprafată.

Agape este dragostea profundă, care nu va putea fi oferită sau trăită nici măcar de crestinii care merg regulat la biserică, dar care nu renuntă la voia lor prprie, ci sunt controlati de sufletul lor, trăind bazati pe emotii, simtiri si sentimente, ei fiind crestinii firesti, egoisti, care pretind să fie iubiti, insă fără a sacrifica voia lor pentru binele celor din jur, de aceea vor oferi doar o dragoste fileo.

Domnul Dumnezeu ne spune să trăim si noi cum a trăit Domnul Isus, iar dacă scopul trăirii Lui a fost să facă voia Tatălui, înseamnă că de bună voie a renuntat la voia Lui proprie ca să poată iubi neconditionat pe oricine si să moară pentru cei pe care îi iubea.

Asadar, doar dacă vom deveni ca si Domnul Isus, oameni duhovnicesti, vom putea împlini ceea ce este scris în 1 Corinteni 13, fiind umpluti cu dragostea agape, spre folosul celor din jur si pentru slava lui Dumnezeu.

Cristina

CREDINTA, NADEJDEA SI DRAGOSTEA (1)

"Acum dar rămân aceste trei: credinta, nădejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea!" [1 Corinteni 13:13]

Trei virtuti: credinta, nădejdea, dragostea, iar dacă un om ar fi întrebat ce alege în primul rând, din acestea trei, el cu sigurantă va spune: dragostea, si cred că de aceea dragostea este cea mai mare dintre toate aceste virtuti.

Fiecare om (bărbat sau femeie) tânjeste după dragoste, fiindcă fără dragoste omul nu poate trăi, iubirea fiind tot atât de importantă omului precum aerul, apa sau pâinea.
Însă, este tare complicat ca omul sa poată întelege ce este cu adevărat dragostea, fiindcă dragostea este Însusi Dumnezeu, pe care noi îl cunoastem în parte, iar Dumnezeu este Triunitar, de aceea si dragostea este de trei feluri, totusi multi oameni nu pot pricepe lucrul acesta si de aceea cad de tristete în inimile lor.
1.Eros - dragostea trupească - bazată pe ce se vede, pe simturile si pe atingerile trupului, pe dorinte fizice si pofte carnale, care îi atrag apoi pe oameni în păcate de imoralitate si ei vor deveni pe zi ce trece tot mai nefericiti, din pricina păcatului lor.
2. Fileo - dragostea sufletească - bazată pe emotii si sentimente, fiind dragostea conditionată, care va pune conditii celui iubit, dragostea aceasta oferind exact atât cât primeste si nimic mai mult. De cele mai multe ori acest tip de dragoste nu este reciprocă, de aceea se nasc apoi suferinte, deziluzii, esecuri, lacrimi, care îi conduc pe oameni la depresie sau chiar la suicid.
3. Agape - dragostea bazată de duhul uman - ea nu fi cunoscută de oamenii care nu-l au pe Domnul Isus în inima lor ca si Mântuitor, duhul lor fiind mort. Însă, un duh înviat prin Duhul Sfânt va cunoaste dragostea adevărată, dragostea neconditionată, fără pretentii, fără conditii, o dragoste de Sus, trăită sub călăuzirea Duhului Sfânt, care iubeste oricând, si în nenorocire si în bucurie, fără să se bazeze pe emotii, atingeri sau pofte păcătoase, ci dragostea agape doreste mântuirea sufletelor celor din jur, căutând folosul lor.
Dragostea agape este Însusi Domnul Isus coborât în inima omului si ea constă in dorinta de a te dărui altora, de a te sacrifica tu pentru binele lor, de a muri fată de tine însuti, ca să poti trăi fată de ei, simtind fericirea lor ca si cum ar fi fericirea ta proprie.
Această dragoste a manifestat-o Domnul Isus pentru orice om, de aceea a acceptat să moară pe cruce, plătind El pentru păcatele fiecărui om care-l va primi pe El în inima lui.

Cristina

SCRISOARE CATRE BISERICA (3)

,,Adevarat,adevarat iti spun ca,daca un om nu se naste din nou,nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.” [Ioan 3:3]

Rabdati totul cu dragoste ! Pruncul creste ! Si cat de mare nevoie are de dragoste !

El nu stie multa teorie, el stie doar ca a gasit iubire si atentie si ii place sa va aiba in preajma : El stie ca are nevoie de tine, biserica, mama lui, invata-l sa mearga pe picioare, invata-l treptat, pe masura ce este in stare, invata-l sa se hraneasca spiritual, treptat se va hrani singur. Din felul tau de a fi, el invata , si el va fi asemenea tie , mama lui. Abia dupa ce creste o vreme si ajunge marisor, invata sa priveasca doar la Hristos, dar pana atunci, el invata de la tine, biserica, te vede pe tine, te copiaza pe tine ! Depinde de tine !

Toate mamele vor da socoteala, daca au ales sa dea viata sau sa ucida. Tot asa va fi si cu noi ! Domnul ne va trage la raspundere pentru fiecare embrion care nu a ajuns la nasterea din nou din pricina lipsei de iubire sau de interes din partea noastra . Si sa nu ne amagim ca va fi candva…o judecata. Noi suntem judecati acum ! Cazul nostru se judeca acum !Dovezile se aduna acum,pentru ,sau impotriva noastra. Rasplata mea vine chiar acum! Cum ma port cu cei ce trec prin durerile nasterii din nou ? Datorita atitudinii mele, ei poti fi sanatosi, sau mofturosi, sau pot muri !

Daca nu ii hranim des, si ziua, si noaptea, ei pot muri in fasă, dupa ce s-au nascut deja ! Ce faci tu- Biserica Lui Hristos? Ai ramas in Dragostea Lui ? Esti cumva rece ? Trezeste-te si cere Tatalui sa te incalzeasca , ca nu cumva sa-ti omori copiii ! Domnul sa toarne in noi Dragostea Lui, ca sa nu murim, nici noi, nici copiii pe care ni i-a incredintat.

Si niciunul sa nu spuna : eu nu am copii ! Tuturor ni s-au incredintat copii, unul, sau mai multi, copii care depind de iubirea noastra , de hrana noastra , de curajul nostru, de nadejdea noastra, de acoperisul nostru (vorbim in felul oamenilor, nimic nu-i al nostru de fapt)

Si nu avem putere in noi insine nici pentru a iubi, nici pentru a rabda, nici pentru a intari pe altii. .

Haideti sa cerem cu lacrimi fierbinti, iubire de la Tatal si Puterea de a ramane in Dragostea Lui si in ascultare de poruncile Lui nu numai noi, dar si copiii pe care ni i-a incredintat.

D S

SCRISOARE CATRE BISERICA (2)

,,Adevarat,adevarat iti spun ca,daca un om nu se naste din nou,nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.” [Ioan 3:3]

Acuma, sa trecem la un alt nivel de dezvoltare. Nou nascutul este in lumina, incepe sa vada tot mai clar si mai clar, si sa distinga mai bine ce este in jurul lui. Depinde in continuare de biserica, ca sa-l hraneasca, sa-l ingrijeasca, cu multa dragoste.

Este egoist, vrea atentie, vrea sa fie el centrul atentiei tuturor, dar asteptati, si cresteti-l cu dragoste, vă va fi un bun sprijin la batranete, cand picioarele , mainile si ochii va vor obosi. Apoi, desigur, pana creste cat de cat, ne va murdari, nu-i va place mancarea uneori, alteori va voma, alteori va vrea alta mancare,…dar cu dragoste si rabdare trebuie sa-l crestem, nu este al nostru, este al Tatalui Ceresc. Nu ne va intelege , ne va judeca gresit, poate va fi critic, poate ne va scoate nume rau, poate va vrea alt lapte mai dulce…

Apropo de lapte ! In primele luni de viata, nou nascutul vrea doar lapte. Daca-i dai hrana tare se va ineca…trebuie sa-l hranesti cu ce este pentru varsta lui, si treptat se diversifica alimentatia !

Nu disperati daca murmura, daca plange, daca trebuie sa va treziti in toiul noptii sa va rugati pentru el, nu disperati…cine va rabda pana la sfarsit…va fi mantuit!

D S

SCRISOARE CATRE BISERICA (1)

,,Adevarat,adevarat iti spun ca,daca un om nu se naste din nou,nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.” [Ioan 3:3]

Minunat este miracolul nasterii, dar si mai minunat este miracolul nasterii din nou. Copilul creste in intunericul pantecelui mamei , intr-un adapost cald. El creste acolo, la adapost, dupa cum este hranit de mama, dupa cat sunt de favorabile sau de vitrege conditiile din nautrul mamei si dupa cum doreste Cel Preainalt.

Unii sunt mai iuti, ies afara, mai repede sau mai usor. Unii bebelusi sunt mai lenesi, mai greoi, si nu ar mai vrea sa iasa, chiar cand momentul a sosit. Unii sunt sanatosi, altii sunt malformati, dar toti sunt crescuti de aceiasi fiinta suprema, care face ca samanta sa dea rod, si apoi planta, sau copacul, sau omul, sa creasca.

Copiii prematuri, de obicei sunt iuti, si ii intrec pe cei nascuti la timp, in ritmul de crestere. Cand vine in sfarsit ceasul nasterii…sa stiti ca nici o nastere nu este fara durere atat pentru copilasi cat si pentru mama.

Unele nasteri dureaza mai mult, altele mai putin, dar la toate nasterile este durere, lacrimi, si apoi…bucurie!

La fel este si cu nasterea spirituala! Sunt atatea asemanari ca nu se poate sa nu fii uimit si plin de lauda la adresa Creatorului!

In legatura duioasa dintre Tatal si biserica Sa (rodul dragostei Sale), prin care samanta este aruncata in oameni, apoi, acolo, in intuneric, prin lucrarea launtrica a Duhului , si prin lucrarea jertfei ispasitoare-sangele, samanta creste, in functie de cum este hranita, in functie de conditiile vitrege sau prielnice. Creste si se dezvolta un om nou, un mic embrion care Dumnezeu face sa creasca . Unele mame aleg sa omoare vieti, tocmai in aceasta faza, dar noi vom vorbi despre mamele care aleg sa dea viata si sa poarte bine de grija fatului.

Jertfa Domnului Hristos si Duhul Sfant fac ca acest embrion sa creasca. Rugaciunea de mijlocire are o importanta vitala in aceasta faza si pana ce nou nascutul se naste si devine constient de ce este bine si rau, pana ce stie sa se tina bine pe “picioare”.

Inainte de a se naste, si dupa aceea, pruncul depinde foarte mult de ce mananca mama, adica biserica, de ce simte mama, etc… Apoi cand, in sfarsit se naste, vin provocari si dureri de multe feluri pentru cel ce se naste, dureri pe care biserica le simte alaturi de prunc.

D S

____________