iulie 02, 2012

MOTIVE CARE OPRESC INTRAREA OMULUI IN IMPARATIA CERULUI (3)



”si le-a zis:”Adevarat va spun ca, daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi,cu nici un chip nu veti intra in imparatia cerurilor.” [Matei 18:3]



3.Intoarcerea la Dumnezeu

Versetele de la 1 la 6 din acest capitol 18, ne invata despre smerenie. Modul in care Domnul Isus alege sa dea acesta lectie, este foarte practic. Cred ca ne amintim de ora de fizica din scoala, cand am vorbit despre magnetism. Fara acea experienta practica cu pilitura de fier si cu magnetul, nu am fi inteles cum sta treaba cu campul magnetic.Tot asa, Domnul Isus s-a folosit de un copilas, pentru a raspunde ucenicilor la ceea ce ii framanta: ”Cine este mai mare in imparatia cerurilor”. Cred ca ne-ar fi si noua de folos acest exemplu cand intalnim un copilas.

Dar conditia de a intra in imparatia cerului, este de intoarcere la Dumnezeu sau convertirea! Eu cred ca Domnul Isus adauga acestei conditii starea de smerenie, intrucat intoarcerea reala la Dumnezeu, se face dintr-o inima smerita. Lui Nicodim, Domnul Isus ii spune ca pocainta duce la nasterea din nou. Iar nasterea din nou duce in imparatia lui Dumnezeu! Pildele cu peticul nou pus la haina veche, sau vinul nou pus in butoaie vechi ne arata cat de nepotrivita, ba chiar imposibila este starea unui om convertit care mai traieste in “concubinaj”cu firea veche.

Intoarcerea noastra la Dumnezeu, este raspunsul la lucrarea mantuitoare a Domnului Isus. Nu ramane un act singular de pocainta, ci devine o atitudine de viata. Iar dovada acestei schimbari, se vede in roadele unei vieti noi. Deci putem spune ca fara pocainta-intoarcerea la Dumnezeu- este imposibila mantuirea noastra, si de aici acest “...cu nici un chip...” rostit de Domnul Isus.

Psalmul 131 arata asa  bine de ce starea de smerenie este in stransa legatura cu pocainta.

“Doamne eu nu am o inima ingamfata, nici priviri trufase, nu ma indeletnicesc cu lucruri prea mari si prea inalte pentru mine. Dimpotriva, sufletul imi este linistit si potolit, ca un copil intarcat, care sta langa mama sa, da sufletul meu este in mine ca un copil intarcat. Pune-ti nadejdea in Domnul, Israele, de acum si pana in veac.”

Credeti ca un copil are inima ingamfata sau priviri trufase? Copilul se indeletniceste cu lucrurile unui copil, iar acestea nu ii fac rau! Dependenta de mama lui il fereste  de orice rau. Tot asa Dumnezeu protejeaza pe cei ai Lui, cand stau langa El.



Anonim

iunie 29, 2012

MOTIVE CARE OPRESC INTRAREA OMULUI IN IMPARATIA CERULUI (2)



“Nu orisicine –Mi zice: ”Doamne, Doamne!”va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri.” [Matei 7:21]



2. A face voia Tatalui Ceresc

Ca sa facem voia lui Dumnezeu, trebuie ca mai intai sa o cunoastem. Nu putem spune ca respectam o lege, daca nu stim ce cere acea lege. Asa deci, trebuie ca mai inainte sa-L cunoastem pe Dumnezeu, ca mai apoi sa putem spune ca implinim voia Lui.

Osea in capitolul 8 versetul 1-2 si in continuare explica foarte bine aceasta situatie: “Atunci vor striga catre Mine: ”Dumnezeule, noi Te cunoastem, noi Israel!” Dar Dumnezeu le raspunde ca au calcat poruncile Lui, au nesocotit Legea Lui, si de aceea nimicirea va veni peste ei, va veni chiar peste Casa Domnului! Versetul 22 din Matei, lamureste si pentru noi neevreii ce inseamna acest lucru. Daca nu stam in ascultare de Domnul, slujirea nostra oricat de pompoasa ar fi, nu poate sa ne mantuiasca.

“N-am proorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau?... Raspunsul Domnului Isus este atat de categorit: ”Niciodata nu v-am cunoscut!” Intorcandu-ne la versetul 21, constatam ca Domnul Isus se identifica cu Dumnezeu. Cuvintele “Doamne,Doamne” ne atrag atentia asupra acestui adevar. Domnul Isus este Judecatorul celor care i se adreseaza, iar judecata este a Tatalui. Deci putem spune fara sa gresim ca a face voia lui Dumnezeu, inseamna sa ascultam de cuvintele Domnului Isus. Dar care sunt cuvintele Domnului Isus? Pentru aceasta trebuie sa facem o incursiune in capitolul 5,6 si 7, unde gasim o bogata invatatura despre cum trebuie sa fie un credincios. Citim ca noi trebuie sa fim sare si lumina, citim despre cum sa ne relationam unii fata de altii, despre poftele care duc la pacat, despre felul nostru de vorbire, despre cum trebuie sa suferim nedreptatea, cum sa ne rugam si cate altele care duc in final la intelegera ca aceasta insemana a face voia Tatalui Ceresc.

Domnul Isus adreseaza lui Filip o intrebare, care este valabila si pentru ucenici, dar si pentru noi: ”Filipe de atata vreme sunt cu voi, si nu M-ati cunoscut?” Implinim noi cuvintele Lui? Daca spunem ca Il cunostem, facem voia Lui?

Anonim

iunie 27, 2012

MOTIVE CARE OPRESC INTRAREA OMULUI IN IMPARATIA CERULUI


”Caci va spun ca, daca neprihanirea voastra nu va intrece neprihanirea carturarilor si a fariseilor, cu nici un chip nu veti intra in imparatia cerurilor.” [Matei 5:20]



1.Neprihanirea noastra

Ce este neprihanirea? Stim ca prihana inseamna pacat, vina. Deci neprihana inseamna fara pacat. Daca ne uitam la contextul in care Domnul Isus a spus aceasta avertizare, intelegem ca se refera la a implini si la a nu strica. A implini Legea si a nu strica nici o porunca  a Domnului. Dorinta noastra dupa neprihanirea ceruta de Dumnezeu vine din interior, din inima. Versetul 6 din acest capitol 5, spune foarte clar acest lucru: ”Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati.”Foamea si setea vin din interiorul organismului si daca nu tinem seama de aceste necesitati, viata nu poate continua. Legea pe care credinciosul trebuie sa o implineasca, consta in principiile morale pe care le gasim in Vechiul Testament si prin care Dumnezeu descopera si comunica oamenilor, ce asteapta de la ei.

Sacrificiile de sange randuite poporului Israel si comunicate prin Moise, erau imaginea sacrificiului Domnului Isus care o data implinit, anuleaza vechile randuieli fiind considerate implinite de Domnul Isus inaintea lui Dumnezeu.

Credinta in sacrificiul Fiul Sau este punctul de plecare in a tine Legea. Fariseii si carturarii de atunci tineau doar la aspectul exterior al neprihanirii, fiind numiti de Domnul Isus morminte varuite, subliniind astfel diferenta dintre interior si exterior.

Este valabil si pentru noi ceea ce au auzit ucenicii atunci. Duhul Sfant care locuieste in oricare credincios nascut din nou, da indemnul si puterea de a cauta neprihanirea ceruta de Dumnezeu. Aceasta inseamna a tine Legea si a nu strica nici una din poruncile Lui. Dar  neprihanirea ceruta de Dumnezeu, atrage ura lumii, asa scrie in versetul 10: “Ferice de cei prigoniti din pricina neprihanirii, caci a lor este imparatia cerurilor.” Principiile Imparatiei nu se schimba, iar cei ce vor sa traiasca dupa standardele lui Dumnezeu, vor primi puterea de care au nevoie pentru a birui.



Anonim

iunie 25, 2012

ROLUL NOSTRU IN PLANUL LUI DUMNEZEU

“Dar Isus le-a raspuns:”Tatal Meu lucreaza pana acum; si Eu deasemenea lucrez!” [Ioan 5:17]



De ce privim munca noastra ca pe o chestiune nereligioasa? Daca privim viata ca avand semnificatie, tel si sens, atunci vom privi si munca pe care o împlinim ca avand motivatie si armonie. Daca viata pentru noi înseamna doar o scurgere a timpului, sau o simpla existenta, atunci este îndoielnic faptul ca vom fi entuziasmati de rolurile pe care le împlinim.

Este un lucru îngrozitor sa fi fermier, învatator, sofer de salvare, cercetator sau vanzator, fara sa stii cum viata ta si ceea ce faci se potriveste în schema lucrurilor din planul lui Dumnezeu.

Fermierul asigura hrana pentru trup, învatatorul transforma mintea copiilor, soferul de pe ambulanta salveaza vieti, cercetatorul desleaga tainele universului, iar comerciantul aduce lucrurile necesare în comunitate. Toti împreuna lucreaza pentru sustinerea si îmbunatatirea vietii. Deci fiecare dintre noi avem un rol în planul maret a lui Dumnezeu. Sa fim gata a-l împlini.





Anonim

iunie 22, 2012

TRUPUL NOSTRU ESTE CREATIA LUI DUMNEZEU

“Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.” [Geneza 1:27]

Una dintre cele mai stupide afirmatii pe care le întalnim astazi suna cam asa: „Este trupul meu! Eu fac cu el ceea ce-mi place!”

Aceasta afirmatie este prosteasca. În primul rand pentru ca nu este adevarata; „trupul nostru este creatia lui Dumnezeu”, si nu putem stapani peste trupul nostru asa cum am dori. Sunt uneori dureri suferinte si boli, care vin fara ca noi sa le dorim. Suntem numai locatarii temporali ai trupului nostru. Doar chiriasii care folosesc pentru o vreme o alta proprietate. Cercetatorii au descoperit ca exista o legatura constanta între creierul uman si fiecare celula a trupului. Mintea si trupul sunt într-o unitate pe care adesea n-o apreciem. Poate ca nu ti-ai pus niciodata aceasta problema, dar ea este un subiect important în „Teologia Crestina„.

Grecii au pretins ca exista o separatie între minte, suflet si trup. Evreii afirmau ca aceasta teorie nu-i adevarata. Cand evreii vorbeau despre suflete, ei faceau referire la întreaga persoana; incluzand mintea si trupul. De aceea în Crezul Apostolic, gasim marturisirea: ”credem în învierea trupului!” Nu în învierea acestui trup de carne, în care am locuit în toti acesti ani cat am fost pe pamant; „pentru ca nu poate carnea si sangele sa mosteneasca împaratia lui Dumnezeu!”, ci în învierea în trupuri noi, pe care Dumnezeu ni le va darui.

Trupul ca parte a întregei noastre fiinte, capata importanta atunci cand luam în considerare afirmatia apostolului Pavel din I Corinteni 6, cand spune: „Sa nu ne unim ca o prostituata„ De ce? Pentru ca trupul nostru este unit deja cu sufletul nostru, care este unit cu Hristos. Unindu-ne cu o femeie imorala, desacralizam trupul nostru ca templu al Duhului Sfant! Este ignorant sa spunem: „Este trupul meu„ si „voi face ce vreau cu el!” Pentru ca noi ca si creatie lui Dumnezeu, avem trupul doar împrumutat. De aceea trebuie sa pastram trupul în sfintenie si curatie ca „Templu al Duhului Sfant!”



Anonim

iunie 21, 2012

DARUIESTE SI NU ASTEPTA SA PRIMESTI


“Dati, si vi se va da; ba înca vi se va turna în san o masura buna, pe deasupra. Caci cu ce masura veti masura, cu aceea vi se va masura” [Luca 6:38]



Cati milionari a produs America în ultimile doua secole? Nu pot sti cu exactitate; zeci de mii probabil! Dintre milionarii care au murit deja, de cati va mai aduceti aminte si le puteti rosti numele? Nu prea multi! Cei mai multi care nu mai sunt printre noi au fost uitati. Ei se odihnesc în sicriul care arata ca atat este tot ce au putut lua cu ei; si altcineva foloseste acum averea si casele lor somtuase. Ceea ce au lucrat si pentru care s-au zbatut a ramas, fara sa poata lua ceva cu ei. Exista însa o exceptie; pentru cei ce au învatat ca maretia este masurata nu prin ceea ce ai reusit sa strangi, ci prin ceea ce ai fost gata sa dai!

Ar mai fi pomenit astazi Carnegie, Vanderbilt si Rockefeller, daca numele lor n-ar fi fost înscrise pe cladiri publice; librarii sau universitati?
Am fi avut vreo idee despre cine a fost batranul Joe Kennedy, daca copiii lui nu s-ar fi angajat în slujbe publice? Peste un secol de nume vor ramane, luand în considerare felul cum traiesc cei bogati astazi? Numele: Albert Schweitzer, Mama Tereza, Mahatma Gandhi, Martin Luter King, cu siguranta vor ramane! Poate vor mai fi adaugate alte cateva nume a unor mari cercetatori, artisti sau lideri politici. Un lucru sigur pe care îl pot afirma despre cei a caror nume vor ramane, este ca fiecare dintre ei vor fi oameni care au avut mai mult de dat lumii, decat sa primeasca de la ea!



Anonim

iunie 18, 2012

BIBLIA – ADEVARUL LUI DUMNEZEU


“De aceea multumim fara încetare lui Dumnezeu ca, atunci cand ati primit Cuvantul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-ati primit nu ca pe cuvantul oamenilor, ci, asa cum este în adevar, ca pe Cuvantul lui Dumnezeu, care lucreaza în voi care credeti” [1 Tesaloniceni 2:13]



Iacob Deshazer, a fost un tunar voluntar, pe unul dintre avioanele care au atacat Japonia în anul 1942. Avionul sau a lasat bombele, apoi a ajuns în dificultate si s-a prabusit. El s-a parasutat într-un teritoriu japonez, unde a fost tinut captiv timp de 40 de luni. A fost brutalizat si terifiat în toate modurile posibile.

Cand razboiul a început sa ia o turnura serioasa împotriva Japoniei, în taberele de detinuti viata a devenit mai umana. Unii dintre gardieni au devenit mai omenosi. Au început sa dea detinutilor vitamine, tratamente medicale, mancare mai buna si carti, incluzand si Biblia.

Deshazer a fost unul dintre cei ce si-au dorit mult, sa aiba o Biblie. El a citit, recitit si memorat multe pasaje care i-au marcat profund viata. Cuvantul lui Dumnezeu i-a schimbat complet gandirea, atitudinea si comportamentul. În acest fel Cuvantul a devenit o parte din el.

Nu mai avea ura pe gardieni, chiar daca unii dintre ei l-au brutalizat. Frica ca va fi torturat nu-i mai stapanea inima. A experimentat prezenta lui Dumnezeu în viata lui. Biblia pe care o primise i-a devenit sursa mangaierii, nadejdii si-a sperantei vietii lui.

La fel si astazi; Biblia este sursa care poate raspunde nevoilor din viata noastra. Pentru ca este „Adevarul lui Dumnezeu!”



Anonim