„S-au dus vrajmasii! N-au ramas din ei decat niste daramaturi vesnice! Niste cetati daramate de Tine! Li s-a sters pomenirea! Ei s-au dus, dar Domnul imparateste in veac.“ [Psalm 9:6-7]
In ultimii doi ani am avut trei vrajmasi pe care nu i-am cunoscut decat din auzite. La fel m-au cunoscut si ei pe mine. Dintr-un motiv inexplicabil, mie mi-au fost simpatici de la inceput, in timp ce ei m-au urat, iar ura lor a crescut cu o furie de nedescris. Au reusit sa-mi faca mult rau si sa ma destabilizeze emotional si chiar profesional. M-am rugat pentru aproape in fiecare zi a acestor ani. Nu stiu ce le-a facut Dumnezeu si cum i-a atins (nu mi se par bolnavi), dar dintr-odata au devenit binevoitori. Parca se jeneaza de toata ura pe care au revarsat-o asupra mea si destul de des recunosc ca au crezut ca sunt altfel.
Cand le vad privirile si atitudinea, nu pot sa nu-L laud pe Dumnezeu pentru ca i-a atins, pentru ca le-a schimbat inimile si pentru ca nu m-a lasat sa-I barfesc si sa-I vorbesc de rau.
Domnul imparateste in veac si peste dusmanii nostril! Sa-I lasam in mana Lui!
Daniela
Postări
