„Caci Tu esti nadejdea mea, Doamne, Dumnezeule! In tine ma incred din tineretea mea. Pe Tine ma spijinesc din pantecele mamei mele. Tu esti binefacatorul meu inca din pantecele mamei. Pe Tine Te laud fara-ncetare.” [Psalm 71:5-6]
Cand Il cunosti pe Dumnezeu din tinerete, esti scutit de multe necazuri, de multe dureri. Le ai pe ale tale, ca toti oamenii, dar nu de dramatismul celor care nu Il cunosc pe Dumnezeu. La un moment dat m-am gandit ca daca m-as fi intors la Dumnezeu mai tarziu, nu in adolescenta, as fi facut mai multe pacate si L-as iubi altfel pe Dumnezeu. Imi aminteam mereu acel: “Cui i se iarta mult, iubeste mult.”
Dar apoi mi-am amintit cat de bine a fost in toti anii de liceu, de facultate, de serviciu, in toate problemele si necazurile, ca ma incred in El din adolescenta, ca e Binefacatorul meu inca de cand eram un fat ascuns in pantecul mamei. Increderea in El mi-a fost sprijin si scut, m-a ferit de pacate mari, mi-a pastrat mintea intreaga, mi-a pastrat credinta, m-a pastrat pe calea Lui. Si sunt recunoscatoare si merg mai departe cu El, langa El.
Sa nu-ti para rau ca Il urmezi din tinerete pe Dumnezeu! Nu Il iubesti la fel ca cei intorsi la Dumnezeu la maturitate dupa o viata dezastruoasa. Tu Il iubesti altfel pentru ca Il cunosti altfel. Increde-te in continuare in Dumnezeu, pana cand vei ajunge Acasa. Lauda-L in continuare pentru ca merita.
Daniela
Postări
