Fiecare dintre noi am invatat pe propria piele ca e greu sa slujesti, ca oamenii sunt greu de iubit, indiferent cat ne sunt de apropiati. Prin harul lui Dumnezeu, majoritatea am invatat sa ii putem sluji si iubi pe ceilalti, uneori pana la uitare de sine. Am uitat insa sa ne lasam iubiti si slujiti. Oferim dragoste si slujire pana cadem lati de oboseala, epuizati de atata slujire. Si suntem prea mandri sa acceptam ideea ca avem si noi nevoie sa fim iubiti si slujiti, ca nu putem duce singuri povara iubirii si slujirii.
Cristos a venit sa ne slujeasca si sa ne invete sa-L slujim pe El si pe cei din jur. Nu doar sa slujim, ci si sa fim slujiti; nu doar sa iubim, ci si sa fim iubiti; oricat de greu am fi de iubit sau de suportat. Iar Cristos stie cel mai bine toate acestea pentru ca ne iubeste si ne slujeste de multa vreme.
Pentru orgoliul meu personal e destul de greu si de neplacut sa ma las iubita si slujita. Am invatat doar partea cu datul si am uitat ca exista si o parte cu primitul, pentru a mentine in echilibru universul meu. Am uitat ca uneori Dumnezeu da prin oameni, nu doar prin Duhul Sau, nu doar prin cuvantul Sau. Dar mi-e greu sa ma las iubita si slujita si pentru ca atunci cand accept, cel care face aceste lucruri pentru mine incepe sa ma descopere cu fricile, si defectele, si lipsurile, si ranile mele pe care le tin ascunse de ochii lumii. Devin vulnerabila in ochii slujitorului, iar asta e neplacut.
Pentru sanatatea noastra spirituala e timpul sa invatam sa ne lasam iubiti si slujiti, sa iesim din izolarea in care ne-am inconjurat prin slujire si sa acceptam la randul nostru slujirea.
Daniela
Postări
