LENEVIA

“Cine se leneveste in lucrul lui este frate cu cel ce nimiceste.” [Proverbe 18:9]

        Intr-o fabula se spune ca intr-o zi un brici iesind din prasle, vazu oglindindu-se soarele in lucrul lamei sale si, plin de mandrie, se revolta in sinea lui, zicandu-si: “Nu ma mai intorc niciodata in dugheana aceea pacatoasa in care am stat. ce viata ticaloasa sa tot razi barbile tuturor taranoilor... Eu nu sunt facut pentru o astfel de treaba. Am sa ma ascund intr-un loc tainic, unde imi voi duce viata in liniste si tihna.” Si asa facu.

        Briciul ramase ascuns cateva luni, pana cand intr-o buna zi iesi la lumina si isi vazu lama asemenea unui ferastrau, incat soarele nu se mai putea oglindi in ea. Caindu-se amarnic isi deplangea nenorocirea, zicand: “Vai, ce bine ar fi fost daca mi-as fi intrebuintat la barbiertaisul fin pe care acum l-am pierdut. Unde este acum luciul fetei mele? Aspra si neinduratoarea rugina le-au mancat!”

        Asa se intampla si cu oamenii care isi parasesc indeletnicirea lasandu-se in voia lenevirii, ei isi pierd agerimea harniciei, si, “rugina comoditatii” le deformeaza caracterele. “Lenea te cufunda intr-un somn adanc, si sufletul molatic sufera de foame”, zice inteleptul Solomon. Sa nu ne asemanam cu astfel de oameni.

 

FUGA LUI IONA

“Si Iona s-a sculat sa fuga la Tars, departe de Fata Domnului. S-a coborat la Ialo si a gasit acolo o corabie care mergea la Tars.” [Iona 1:3]

        Drumul celui care paraseste Fata Domnului este unul in jos. Acest pas in jos a lui Iona a fost primul, dar nu si ultimul. Decaderea exterioara este una strans legata de decaderea launtrica. Drumul care coboara este mai usor decat cel care urca. Acest adevar este valabil pentru trup, dar si pentru suflet si duh.

        Sa remarcam ca Iona a gasit fara mari greutati o corabie care mergea la Tars. Si astfel probabil, a gandit ca se afla pe drumul bun. De cate ori nu am gandit si noi la fel? Cineva, care se afla in coborare, se mira, probabil, cat de simplu poate satan sa faca un astfel de drum.

        Vrasmasul sufletelor noastre este totdeauna pregatit sa ne departeze de Dumnezeu si Mantuitorul nostru. Sa nu ne imaginam ca drumul neascultarii ar fi cel mai bun pentru faptul ca este asa de simplu.

        Corabia care mergea la Tars nu era o dovada ca era pregatita de Dumnezeu pentru Iona. Si noi trebuie sa avem permanent in vedere adevarul ca lucrurile care ne par asa de usor in fata nu sunt pregatite de Dumnezeu, ci mai repede putem afirma ca sunt sustinute de vrasmasul sufletelor noastre, satan, care vrea sa ne duca in pierzare.

O BUSOLA SIGURA PE MAREA VIETII

“Sa cante limba mea Cuvantul Tau, caci toate poruncile Tale sunt drepte.” [Psalm 119:172]

        Ceea ce este busola pentru marinar, aceasta este Cuvantul lui Dumnezeu pentru toti cei care merg pe marea vietii. Numai cel care tine mereu seama de acest indicator divin, merge sigur chiar si in noaptea cea mai furtunoasa, mai intunecoasa. Toate stancile in mare, pragurile de nisip, vartejurile sunt ocolite bine cu nava si in sfarsit urmeaza intrarea fericita in port, cand poti exclama: “Multumiri fie aduse lui Dumnezeu!” parerile publice, obiceiurile si traditiile stravechi, toate acestea nu sunt o busola sigura pentru calatoria spre vesnicie. Nu este de mirare daca esuezi, cand te conduci dupa astfel de lucruri.

        Cineva a spus odata: “Biblia este lumina pentru a ne lumina, este sabie pentru a ne proteja, este paine pentru a ne intari, este vin pentru a ne inviora, este harpa pentru a ne bucura, este cheie pentru a ne deschide poarta cerului”. Altcineva a apreciat astfel Biblia: “Una din minunile Cuvantului lui Dumnezeu este plinatatea ei extraordinara. Nu este o carte din foite de aur, ci expresiile sale sunt bulgari de aur de adevar pur.”

        Ce ai scrie tu despre Biblie, daca ti s-ar cere acest lucru? Gandeste-te ca ea este Cuvantul lui Dumnezeu, adevarul vesnic!

 

MUNTELE MORTII

“Cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M-a trimis.. a trecut din moarte la viata.” [Ioan 5:24]

        In 18 Mai 1980, la ora 8:32 ora locala, intr-o regiune muntoasa din nord-vestul Americii, in apropiere de localitatea Yale, Washington, linistea a fost intrerupta de un bubuit si vajait puternic si ingrozitor. Intregi peisaje au fost pustiite si lumina soarelui a fost intunecata de nori mari de cenusa si fum. Vulcanul St. Helens a fost trezit la viata dupa 127 de ani de somn. Nu mai putin de 540 milioane tone de cenusa au fost raspandite in aer.

        Dar cu ajutorul tehnologiilor moderne, populatia a putut fi avertizata de aceasta nenorocire deja din 1968. Scurt timp inainte de ezplozie, populatia a fost evacuata. Dar in ciuda masurilor de siguranta, au murit 57 de oameni in aceasta catastrofa. Oamenii au fost avertizati, dar nu s-au increzut in cercetarile exacte.

        La fel stau lucrurile si cu noi. Biblia ne spune ca ne gasim intr-un mare pericol. Datorita pacatelor noastre, Dumnezeu ne trage la raspundere, dar nu stim daca astazi, sau maine, sau mai tarziu. Pentru ca Isus Christos a fost rastignit, calea spre Dumnezeu prin credinta este deschisa. Depinde acum de noi, daca acceptam darul mantuirii sau ramanem in “zona mortii”. Unde va gasiti dumneavoastra?

 

UNELTIRILE DIAVOLULUI

“Imbracti-va cu toata armatura lui Dumnezeu, ca sa puteti tine piept impotriva uneltirilor diavolului.” [Efeseni 6:11]

        Viclenia diavolului este mare si suntem indemnati sa ne impotrivim acestor uneltiri. In acest sens este bine sa cunoastem caracterul acestor uneltiri. Ele se manifesta prin:

        Minciuna: diavolul este marele mincinos. El este numit tatal minciunii sau originea minciunii. Acest lucru reiese clar deja in prima sa intrare in scena in gradina Eden. In cazul tuturor activitatilor diavolului trebuie sa avem in vedere faptul ca ele se afla intotdeauna in legatura cu minciuna.

          Inselatoria: in stransa legatura cu minciuna se afla faptul ca diavolul va incerca mereu sa-i insele pe oameni. El se preface in inger de lumina si trimite mesagerii care se deghideaza in slujitori ai dreptatii. Pe omenire o asteapta cea mai mare inselatorie a diavolului, dar principiul are valabilitatea deja acum si trebuie sa ne atraga atentia.

        Fata de aceste uneltiri ale diavolului sa stim ca el este un dusman biruit. Fiul lui Dumnezeu S-a aratat pentru a nimici lucrarile diavolului. Domnul si Mantuitorul nostru i-a luat prin jertfa de la cruce puterea mortii. Acolo a avut loc marele triumf asupra diavolului si uneltirilor lui.

 

 

OMUL DE PE PAMANT

“Dar eu eram ca un miel bland pe care-l duci la macelarie, si nu stiam planurile, pe care le urzeau impotriva mea, zicand: <>” [Ieremia 11:19] 

        Ce verset miscator din profetul Ieremia. Nu vorbeste el despre Cineva mai mare decat profetul, si anume despre Isus Christos?

        Isus a venit ca Om pe acest pamant pentru a deveni Mielul lui Dumnezeu, care ia pacatul lumii. El S-a lasat de bunavoie dus la Golgota, unde oamenii L-au rastignit.

        Si a doua imagine din acest verset se potriveste exact la Isus. El a fost acest pom, care L-a bucurat pe Dumnezeu si a adus rod pentru El. Aceasta s-a aratat prin vorbirea si actiunea Sa, si astfel unii au crezut in El.

        Cum au reactionat oamenii care stateau departe de Dumnezeu? Au faurit planuri rele, au vrut sa-L nimiceasca si sa fie indepartat de pe pamant. Dar nu numai El: si pe aceea, la care El a facut o minune spre onoarea lui Dumnezeu, au vrut sa-i indeparteze – pomul si rodul! Preotii cei mai de seama au hotarat sa omoare si pe Lazar [pe care l-a inviat Isus] [Ioan 12.10].

        Astfel, versetul de astazi arata intreaga stricaciune a omului, dar si desavarsirea Mantuitorului nostru.

 

DIN DRAGOSTE

“Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea ca El Si-a dat viata pentru noi.” [1 Ioan 3:16]

        In timpul revolutiei franceze, un tanar de origine nobila a fost condus impreuna cu altii spre locul de executie. Cand a fost strigat numele tanarului, iesi un alt barbat din randul celor condamnati si se preda judecatorului in locul celui strigat. Dupa executarea sentintei groaznice, ramase spre mirarea judecatorului acel tanar, si deoarece nu-si putea explica acest lucru imediat, a fost trimis pentru un timp din nou in inchisoare. La scurt timp dupa aceasta, toti intemnitatii au fost gratiati, iar tanarul nobil pleca bucuros spre casa. Deoarece nu si-a gasit tatal acasa, a deschis usa biroului sau, dar nici acolo nu era. Pe birou a gasit o scrisoare adresata lui personal, scrisa de mana tatalui. Tremurand o ridica si citi: “Dragul meu fiu, n-am putut suporta gandul ca tu trebuie sa mori asa de tanar; de aceea am ispasit pentru tine in momentul decisiv. Eu sunt in varsta si nu mai am mult de trait, nici nu mai pot face mult bine. Dar tu esti tanar si poti fi de folos atat pentru casa ta, cat si pentru altii, cu ajutorul lui Dumnezeu. Paseste pe calea lui Dumnezeu plina de iubire si gandeste-te la tatal tau.”

        Si tu esti un pacatos condamnat la moarte, “fiindca plata pacatului este moartea” (Romani 6:23). Dar un Altul a pasit in locul tau si a suportat moartea si judecata pentru tine: Iszus Christos. Nu te misca aceasta dragoste?