IN URMA CREDINTEI!(2)

"Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ti mâinile peste ea, si va învia." [Matei 9:18]

Ce a mai facut Domnului Isus? Ajuns in casa sutasului, nu s-a grabit sa intre, ci a privit la niste oameni care nu aveau credinta deloc, i-a scos afara si datorita unei singure credinte venite din partea sutasului, Dumnezeu a vindecat acea copila…Datorita unuia singur.  Ce minunat! Dumnezeu a tinut cont de un singur om.

Cand dorim sa ne apropiem de Domnului Isus, trebuie sa eliminam indoiala, ingrijorarea din inima noastra, asa cum a facut si Fiul lui Dumnezeu. Daca noi purtam cu noi aceste roade ale firii pamantesti si nu renuntam la ele, atunci Isus nu poate intra, nu poate fi activ in noi, in cerintele noastre, deoarece noi nu-I dam voie. Dumnezeu nu forteaza nota in viata noastra.

El a vazut indoiala, amaraciunea, disperarea si multe alte duhuri care erau peste oamenii din acea odaie si “ i-a scos afara” pentru a putea intra si lucra.

Dumnezeu lucreaza luand cerintele noastre si dandu-le viata. “ a luat pe fetita de mana si ea s-a sculat.” Ce minunat!

Credinta lui Dumnezeu este mereu activa, putem accesa aceasta credinta non-stop. Noi gasim la Domnului Isus, tot ce dorim…ele ne asteapta, noi trebuie doar sa mergem sa le luam, dar pentru aceasta avem nevoie de credinta. Fara credinta nu suntem placuti Lui, fara credinta nu putem intra in posesia minunilor lui Dumnezeu, fara credinta batem pasul pe loc. Avem noi credinta, astazi??

Marcu 6:5-6 scrie: “ N-a putut sa faca nicio minune acolo, ci doar Si-a pus mainile peste cativa bolnavi si i-a vindecat. Si se mira de necredinta lor.”

Daca in viata ta nu se intampla mai nimic bun, rugaciunile nu primesc raspuns, atunci intreaba-te: ”am eu credinta cu adevarat? Acele cereri in rugaciune sunt ele insotite de credinta?” Minimul de credinta care ni-l cere Dumnezeu este cat un bob de mustar. Avem noi acest bob? Samanta acestui bob este aruncata in pamant pentru a se putea inmulti? Aruncati bobul de credinta in rugaciunile voastre pentru a se putea dezvolta!!

                                                      Felicia P.-Timisoara

IN URMA CREDINTEI! (1)

"Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ti mâinile peste ea, si va învia." [Matei 9:18]

Cand noi avem credinta, Isus Hristos reactionează imediat. El “s-a sculat… a plecat dupa el”, n-a mai stat pe ganduri. Acel om, tata, avea nevoie de El, de vindecarea care iesea prin punerea mainilor Lui. Mare credinta a avut acest om. Pana si acea femeie cu scurgere s-a vindecat, datorita atingerii sale de Haina Domnului Isus. Acea haina reprezinta NEPRIHANIREA, SFINTENIA Lui.

“A venit pe dinapoi”, deci ea l-a urmarit pe acest Isus, minunat si a indraznit sa se atinga de resursele care le avea Domnul Isus. Domnul Isus, simtind ca iese o putere din El, s-a intors si a vazut (nu L-a incomodat indrazneala ei si nici nu a certat-o) cine se atinsese de El… o simpla femeie cu o credinta puternica, era singura ei scapare: doctorul ISUS HRISTOS! Cand noi cerem prin rugaciune, vindecare sau alte lucruri, credeti ca Domnul Isus nu vede? Sta El, oare, cu spatele la noi? Nu. Daca ramanem in smerenie inaintea Lui, daca-L recunoastem pe El in viata noastra, in cererile noastre zilnice, atunci El nu sta cu spatele, poate noi avem impresia ca El are pozitia aceasta, dar la vremea potrivita va implini ce am solicitat de la El si prin El. Femeia aceasta a avut acea scurgere de sange 12 ani…credeti ca Domnului Isus nu a stiut de ea? Dar a asteptat momentul ca EA sa vina la El, ca EA sa creada si sa apeleze la eliberarea si vindecarea ei, ca EA sa vina sa-si ia acea vindecare care ii apartinea, care o astepta demult. Ce sarbatoare a fost pentru ea! Ceva atat de pur, atat de sfant s-a atins de ea, o pacatoasa ca oricare dintre noi…Mare i-a fost bucuria! Domnul Isus a avut cu El, haina neprihanirii, haina sfinteniei, dar sa nu uitam ca si pe noi Tatal Ceresc ne-a imbracat cu aceasta Haina deosebita. Trebuie sa o folosim si noi, ca oamenii sa vada cat de deosebiti suntem avandu-L pe Hristos in noi (ceea ce face diferenta) ca prin urmare sa-si doreasca si ei sa fie imbracati cu acest accesoriu minunat si atat de benefic.

Daca noi hotaram astazi sa ne atingem de Domnului Isus, vom vedea minuni in dreptul nostru. In toate aceste lucruri sta la baza credinta.

Felicia P.-Timisoara

UMBLAREA NOASTRA PE PAMANT

 "Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă esti Tu, porunceste-mi să vin la Tine pe ape.” „Vino!”, i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie si a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; si, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat si i-a zis: „Putin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” (Matei 14:28-31)

Mai trebuia destul timp până ce Petru urma să ajungă la credinta adevărată. Si, la fel cu el, si noi am dori să fim parte din lucrările neobisnuite ale Mântuitorului. Numai că, înainte de a dori să umblăm pe ape, ar trebui, vorba unui cântec, să învătăm corect umblarea pe pământ! „Lepădati, dar, orice răutate, orice viclesug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă si de clevetire; si, ca niste prunci născuti de curând, să doriti laptele duhovnicesc si curat, pentru ca prin el să cresteti spre mântuire, dacă ati gustat în adevăr ce bun este Domnul. Apropiati-vă de El, Piatra vie lepădată de oameni, dar aleasă si scumpă înaintea lui Dumnezeu. Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca să fiti o casă duhovnicească, o preotie sfântă si să aduceti jertfe duhovnicesti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.” (1 Petru 2:1-5)

Teoretic pare usor de împlinit ceea ce spune Petru. Teoretic, fiindcă practic... Ne încurcă mai ales acel „orice”... Avem de foarte multe ori impresia că dacă învelim în cuvinte frumoase atitudinea noastră fată de ceilalti am rezolvat problema, uitând că Domnul nu se uită niciodată la buzele noastre, ci la inima care trimite acolo cuvinte... Si, „perseverând” în această auto-înselare, credem că suntem „ziditi”...

Poate ar trebui să ne mai gândim din când în când că „zidirea” noastră de acest fel are mai degrabă „aerul” zidirii la un popor care a născut legenda mesterului Manole, în care orice sacrificare a altuia e justificată în vederea păstrării propriei imagini!

Anonim

CE POT SĂ-MI FACĂ NIȘTE OAMENI?

„Mă încred în Dumnezeu si nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă niste oameni?” [Psalm 56:4b]

 

Versetul acesta m-a „bântuit” tot anul. La fiecare căzătură si piedică intervenită în calea vietii mele, revenea în minte întrebarea: „ce pot să-mi facă niste oameni?”. Si, mai apoi, reuseam să ridic capul, să privesc înainte si să continui drumul.

Ce pot să-mi facă niste oameni? Multe si nimic. Mă pot răni prin cuvinte si fapte, îmi pot întoarce spatele, mă pot lovi fizic, îmi pot „răpi” oamenii iubiti, mă pot trăda sau urî. Se pot comporta rece cu mine, îmi pot pune piedici, pot bârfi despre mine, îmi pot lua toate lucrurile. Si mă pot chiar si ucide...

Dar nu pot face nimic cu sufletul meu! Decât dacă eu le permit să-l atingă...

Ce pot să-mi facă niste oameni? Multe si nimic. Toate sunt spre slava Lui, si-n ciuda a ceea ce fac unii, sufletul meu aduce acum mărire lui Dumnezeu.

Pentru că mă încred în El...

Diana T.

CAND TREBUIE SA TAC PENTRU EL..

“Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc ca un miel pe care-l duci la macelarie, si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.” [Isaia 53:7]

Acum ceva timp am inteles ca trebuie sa ma smeresc atat de mult incat sa fie format in mine caracterul Domnului. La inceput eram entuziasmata si ziceam ca prin orice incercare voi fi trecuta, voi rabda cu stoicism. Insa timpul a trecut si la cateva saptamani a venit o incercare in care am falimentat. Avand o fire puternica si o dorinta de a se face dupa cum eu zic, am esuat cand sora mea mi-a explicat un lucru pe care nu-l faceam bine. In acel moment am cedat si ca orice om am ripostat amintindu-i de momente in care si ea a gresit.

Duminica la biserica am cantat melodia "ca un trandafir" iar versul "Tu venit si Te-ai gandit" mi-a amintit ca Isus a indurat multe pe cruce pentru mine fara sa zica un cuvant, pentru ca un cuvant din partea Lui insemna moarte pentru noi toti. Sper ca de acum inainte sa-mi aduc aminte ca si eu trebuie sa tac pentru El asa cum El a tacut pe cruce pentru mine.

Anonim

ÎN OCHII LUI AI VALOARE

„Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârsiti pentru totdeauna pe cei ce sunt sfintiti.” [Evrei 10:14]

Bănuiesc că si tu ai trecut prin momente în care, în mintea ta, răsuna o voce: „nu esti bun de nimic. Esti un nimeni”. Şi cu cât mesajul si vocea se intensificau, cu atât mai mult tristetea si amărăciunea îti umpleau inima.

Există momente si oameni care, vrând-nevrând, îti aduc la cunostintă ideea aceasta, si începi să te simti trădat, singur, dezamăgit, neiubit. „Nimicul” pare a-ti fi tovarăs si încerci, cumva, să arăti celorlalti cine esti cu adevărat si să-ti demonstrezi si tie însuti că esti valoros...

Personal, oricât am încercat aceste 2 lucruri, nu am reusit prea multe. Doar Cuvântul Domnului m-a scos din acea stare. Am înteles că în ochii Lui am cea mai mare valoare, pentru El eu am însemnătate. Nu privirea lumii îmi mângâie inima, nu cuvintele lumii mă sprijină în căderi, nu grija lor mă salvează! Ci Domnul meu Isus. Înaintea Lui sunt o fiintă nepretuită... El e singurul care a murit pentru mine, singurul care si-a dat viata astfel încât eu să trăiesc.

Da. Sunt si perfectă si desăvârsită în ochii Lui Dumnezeu. În ochii Lui eu am valoare. Si tu la fel...

Si asta e tot ce contează!

Diana T.

ESTI CHEMAT CUMVA SA FII DREGATOR DE SPARTURI?

“Eu am ridicat pe Cir, in dreptatea Mea, si voi netezi toate cararile lui. El Imi va zidi iarasi cetatea, si va da drumul prinsilor Mei de razboi, fara pret de rascumparare si fara daruri, zice Domnul ostirilor.” [Isaia 45:13]

Ce onoare si ce privilegiu pentru Cir de a fi ales pentru a zidi din nou cetatea Ierusalimului si de a elibera din robie poporul Domnului! Cir a raspuns chemarii,si si-a dat toata contributia, lasandu-se calauzit. Domnul deja pregatise totul!

In versetul 2-3 aflam ca :,,EU voi merge inaintea ta,voi netezi drumurile muntoase, voi sfarama usile de arama. Iti voi da vistierii ascunse, bogatii ingropate, ca sa stii ca EU SUNT Domnul care te chem.”

Domnul il tine de mana, i-a vorbit cu bunavointa inainte ca Cir sa-L cunoasca. Ce frumos iubeste Domnul! Si nu doar pe Cir, ci pe fiecare dintre noi.

Esti chemat cumva si tu sa fii dregator de sparturi? Sa dai alinare si sa conlucrezi cu Domnul, pentru eliberarea celor apasati? Domnul a pregatit deja totul, mai trebuie doar colaborarea ta, sa te lasi dus de mana, sa te lasi incins cu platosa neprihanirii, sa cauti sa-L cunosti pe Facatorul tau! Domnul Dumnezeul lui Israel vrea sa fie si Dumnezeul tau, trebuie doar sa raspunzi invitatiei :,,Intoarceti-va la Mine si veti fi mantuiti toti cei ce sunteti la marginile pamantului! Caci EU SUNT Dumnezeu si nu altul... " versetul 22.

Anonim